„Mineral”, de Dănuț Ungureanu și Marian Truță
O recenzie publicată de Oliviu Crâznic în revista Nautilus

Raportat la teoria literară, Mineral (Ed. Nemira, 2015) aparține stilului funcţional beletristic, curentului literar transumanist, categoriei estetice a fantasticului (a nu se confunda noțiunea de „fantastic” – „care nu corespunde realității înconjurătoare” – cu aceea de „supranatural” – „care nu se supune legilor naturii”; fantasticul include, dar și excedează supranaturalul), genului literar epic, speciei literare (din punct de vedere formal și, respectiv, tematic) a romanului științifico-fantastic, subspeciei literare a științifico-fantasticului biologic sau, pe scurt, „bioSF”.
Din punct de vedere al literaturii comparate, romanul semnat de Dănuț Ungureanu și de Marian Truță poate fi asociat unor opere precum Copiii Dunei și Împăratul-zeu al Dunei (Children of Dune și, respectiv, God Emperor of Dune;Frank Herbert, 1976, respectiv 1981),Vânătoare de noapte și Dumnezeule de dincolo de burta universului (Aurel Cărășel, 1995 [reeditare 2011], respectiv 2011), Lumina și Nova Swing (Light și, respectiv, Nova Swing;M. John Harrison, 2002, respectiv 2006).
Din punct de vedere al subiectului, Mineral urmărește, într-un viitor nu foarte îndepărtat, în care tehnologia corporatistă permite contopirea oamenilor cu piatra și lansarea entităților rezultate din acest proces în vidul cosmic în scopul obținerii nemuririi, destinele unor personaje fascinante: un fost mercenar păcătos, evadat din piatră și decis să își reumanizeze iubita, într-un slalom contracronometru printre trădări, capcane și ambuscade; un vânător de recompense apatic, cinic, depresiv și profesionist, angajat să îl captureze pe fugar și hotărât să își facă meseria până la capăt; și un tehnician aflat într-o misiune spațială la bordul unei nave-asteroid, căzute sub controlul unor forțe misterioase.
Printre temele abordate de autori, se regăsesc căutarea sinelui, comuniunea om-natură și ecologia, drama războiului, explorarea cosmică, iubirea, sexul și singurătatea, meditația asupra Timpului, (re)nașterea, plutocratismul, spiritualitatea, umanitatea, pierderea și viitorul acesteia, universul, viața, moartea și nemurirea. În ceea ce privește motivele literare, pot fi identificate, în acest volum, motivul antieroului, al cacotopiei, al călătoriei interstelare, al efemerității ființei umane, al fugarului și al vânătorii de oameni, al geniului nebun, al inteligenței artificiale, al iubirii absolute, imposibile, interzise, pierdute, al jertfei de sine și al ispășirii prin dragoste, al megalomaniei, al misterelor de nepătruns, al modificărilor genetice, al navei în derivă, al nemiloasei corporații, al nevrozei, al răzbunării, al revoltei și al trădării, al tovarășilor de arme etc. Laitmotiv care relevă esența operei: atotprezența regnului mineral.
Printre altele, opera are meritul deosebit de a reaminti cititorilor o sumedenie de valori umane, în mare parte relevate în paragraful anterior.
Atmosfera romanului este apăsătoare, melancolică, misterioasă, plină de suspans, sumbră, tensionată, tragică (dar și senină, împăcată, pe alocuri), iar tonul auctorial – fatalistic, grav, meditativ, mohorât, nostalgic, romantic, serios, trist (dar și ironic, ostil, pesimist, în funcție de perspectiva personajului asupra căruia se concentrează, punctual, autorii).
Dănuț Ungureanu și Marian Truță utilizează, cu măiestrie, tehnici narative precum tehnica analizei psihologice, a deconstrucției, a introspecției și a memoriei involuntare, a poliedrului, a narațiunii contrapunctice, a narațiunii intercalate (realizate într-un mod strălucit, prin racordare nu la un model prestabilit, ci la necesitățile poveștii), a narării prin reprezentare, a incipitului modern „ex abrupto” și a desinitului modern conceptual. Stilul narativ este direct – combinat cu indirect liber, iar perspectiva narativă – polifonică, omniscientă, subiectivă, cu focalizare multiplă.
Registrul lingvistic cult (abundă superbe figuri de stil, dar și termenii tehnico-științifici și neologismele) este utilizat în combinație cu registre lingvistice precum familiar, argotic, jargonic și (din fericire, rar) chiar trivial.
Referitor la editarea tomului, se cuvin a fi menționate redactarea și tehnoredactarea îngrijite, tipărirea acestuia pe hârtie standard și coperta de calitate superioară, superb și adecvat ilustrată de către unul dintre cei mai importanți ilustratori ai momentului: Tudor Popa.
În concluzie, romanul Mineral se adresează cititorilor care iubesc literatura „înaltă”, în general, și literatura dinamică, în special, fără a se „teme” de tehnologie, de filosofie și de visare. Probabil romanul românesc al anului 2015 (alături de Anotimpul pumnalelor, Șerban Andrei Mazilu) și, în mod cert, una dintre cele mai importante creații ale literaturii universale contemporane – o ascensiune spre clasic.