Recenzie “Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia”
Nic Dobre, Îmblânzitorul de fantasme

Email

Mihail Bakunin, considerat de mulți drept tatăl anarhismului modern, îndemna cu două secole în urmă:

„Părăsiți această lume menită să piară. Părăsiți universitățile, academiile, școlile și mergeți in popor. Nu va îngrijiți de știință, în numele căreia vor să vă robească și să vă castreze. Haiducia este una dintre cele mai cinstite forme din viața poporului.”

Din anumite perspective, îndemnul pare mai actual ca niciodată. Într-o lume în care statul ia dar uită să mai dea înapoi, în care premianții clasei ajung slugi la „descurcăreții” care abia treceau clasa, de ce nu ar fi haiducia o alternativă?

Recunosc că nu gândeam astfel înainte de a citi cartea recentă a autorului Dănuț Ungureanu, intitulată  „Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia”. Însă când își pune scriitorul cu pricina în cap să inducă o idee în capul cititorului… lucrurile decurg de la sine.

Acțiunea romanului se petrece în zilele noastre. Un București monden cum îl știm, în care regulile sunt scrise de leii junglei urbane. Imaginați-vă un tânăr provincial necopt la minte, pe numele lui Neluțu Borangic, sosit în Gara de Nord să-și caute iubita. Respectiva demoazelă părăsise cu ceva vreme în urmă același orășel prăfuit (Turceni), în speranța procopsirii cu o carieră de vedetă în Capitală.

Norocul tânărului se numește Tănase Vlăsia, un haiduc de modă nouă, care-l ia sub aripa-i protectoare. Și îi transmite învățămintele necesare, sub forma unor cuvântări de început de capitol, pe care cititorul are privilegiul să le savureze.

Mentorul nu se limitează doar la a-l învăța pe tânăr cum să se poarte cu femeile, cu băutura sau cu … potera (delicios arhaism pentru jandarmi, mascați, DIAS-iști, etc). Încearcă prin cunoștințe să o găsească pe Petronela, diva în devenire care sucise mințile ucenicului său.

Personaje secundare pline de culoare, situații care pendulează între un burlesc ponderat și un dramatism bine conturat, limbaj presărat cu arhaisme și umor fin à la Dănuț Ungureanu, le veți găsi pe toate între copertele cărții.

Și veți mai găsi niscaiva referințe la o altă carte scrisă de același autor. Însemnările damei de silicon, pe care v-o recomand călduros. Preferabil ar fi să o citiți înainte de romanul care face obiectul acestei recenzii.

La final, vreau să fac un lucru care poate părea ciudat, dar nu este deloc așa. Vreau să aduc mulțumiri Editurii Tritonic pentru cadența cu care a reușit să publice autori români contemporani, în ultimele luni. Este un efort admirabil, mai ales în contextul în care pot să număr pe degetele de la o mână editurile românești care, în anul de grație 2016, publică în mod susținut scriitori autohtoni.

De fapt, cred că îmi mai rămân suficiente degete libere ca să răsucesc o țigară de foi. Din fericire, m-am lăsat de ani buni de fumat. Așa că dacă mai sunt edituri dispuse să susțină autorii români contemporani nu doar la nivel declarativ, eu sunt pregătit să le adaug la numărătoare…

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

sixteen − 14 =