Înlocuitori de surogate

Email

Una dintre minunile lumii moderne este penetrarea treptată, la scară din ce în ce mai mare, a înlocuitorilor. Este minunat! Societatea românească nu mai trebuie să se teamă de lipsuri.

O mulţime de substanţe şi lucruri înlocuiesc alte substanţe şi lucruri, cu atâta eficiență încât nimeni nu-şi dă seama. Iar dacă îşi dă, atâta pagubă… Înlocuitorul e primit chiar cu mai multă simpatie decât originalul.

De exemplu, populația cu mijloace de subzistență precare (se-aude că și astea vor fi înlocuite cu succes de mijloace de subzistență și mai precare) a obosit să tânjească după niște mobilă de lemn prin case. Când îşi fac o locuință (aşa vine vorba), tinerii însurăţei zic bogdaproste dacă pun mâna pe un scăunel de plastic de la  vreo terasă falimentară.

De-aici, bordeiele se îndreaptă spre opulența palatelor. O noptieră de rumeguş presat, cu ușița atârnând într-o balama, devine subiectul unor fabuloase fantezii casnice. O reproducere a „Giocondei”, decupată din revista de programe teve, surâde pe un perete coşcovit, mai seducătoare decât frumoasa adevărată.

Ca să  nu mai zicem de sticla de uischi african, capturată la un talcioc din Mangalia, care pe raftul din bucătărie declanşează invidia și suspiciunea prietenilor: „ai naibii, au dat lovitura…”

Sub înțeleapta diriguire a conducătorilor, care ne vindecă de tentațiile luxului compus din produse autentice, înlocuitorul devine principiu de viaţă. Pe vremuri, ne amintim cu nostalgie, înlocuirile se opriseră la cafeaua din năut (nechezol), la salamul de soia, la parfumurile din petrol, la jeanșii șic din Sri Lanka. Creativitatea înlocuirii înnobilase și poreclele. Piciorușele de porc erau „adidași”, ghearele de pui – „tacâmuri”.

Vremurile acelea, ale ezitărilor totuși, au apus. Pășim acum maiestuos într-o epocă de mare clasă. Experții politici ne poartă în zbor avântat către etapa mult mai subtilă a înlocuirii înlocuirilor și a înlocuitorilor de înlocuitori.

Surogatele pătrund în șosele, în doctorate, în conștiințe. Tot mai mulți demnitari, de pildă miniștrii „în loc de”, funcţionează la fel de bine ca miniștrii adevăraţi. Dar ce tot vorbim noi aici? Habar n-avem cum arată, de fapt, un ministru adevărat…

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

12 + seventeen =