Politică și teleportare

desen de Traian Furnea

Va juca teleportarea un rol important în democraţia viitorului? Exerciții serioase, temeinice se fac deja în zilele noastre.

Dis de dimineaţă senatorul se scarpină energic în fund și, renunțând provizoriu la limuzina cu antemergători (ca să nu mai facă scandal nesimțita de opinie publică), se teleportează la sala de şedinţe parlamentare, unde se va discuta un proiect de lege foarte important.

Pe vremuri, oamenii simpli, needucați politic, când se pregăteau să se-apuce de-o treabă mai dificilă, se scărpinau în cap. Însă, pe măsură ce politica s-a rafinat, scărpinatul în cap s-a demodat, a devenit chiar caraghios, fiind înlocuit cu un gest mult mai elegant, mai subtil, adecvat teleportării.

Deci, o ședință importantă pentru viitorul națiunii. Colegii întrerup o secundă partida de „bâză” dintre Putere şi Opoziţie, pentru a-l huidui. În clipa aceea, senatorul îşi dă seama că e încă în pijamaua dungată, care a fost interpretată drept o aluzie la zeghea de puşcăriaş. Se scarpină iarăși în fundulețul durduliu de-atâta limuzină și se teleportează înapoi în dormitor, să-și pună costumul Armani.

A treia teleportare, din nou la slujbă, cu un popas la cabinetul medical, din pricina mâncărimilor pricinuite de excesul de scărpinături. E grea munca de parlamentar. Funduri cu duiumul.

Şedinţa – lungă şi plictisitoare. E vorba despre o lege care dacă s-ar vota nu ştim ce s-ar întâmpla, în orice caz ceva. Nici senatorul nu ştie exact ce, dar e treaba ălora de la Monitorul Oficial, poate explică ei când or publica legea.

Suntem la articolul doisprezece, din optzeci. E momentul pentru un suc. Senatorul se scarpină pe furiș, făcându-se că aprofundează articolul cu pricina și se teleportează la bufet. Lasă o sută de lei, încă o scărpinătură, înapoi spre sala de şedinţe, spre banca lui.

Pe drum, ghinion, prin spațiul paralel se încurcă fără să vrea cu niște inși din Opoziţie, care se teleportaseră şi ei prin scărpinare, de la bufet. Din pricina asta, o oarecare influenţă îi schimbă votul electronic. Tovarăşii săi îl scarpină energici și indignaţi pe spinare, cu niște reteveie de la partid.

În fine, se-ncheie săptămâna de lucru. Trebuie să se scarpine în fund pentru teleportarea în teritoriu. Când ajunge în apropierea destinației, senatorul zăreşte nişte ţărani sprijiniţi în bâte rustice, scrutând orizontul şoselei. „Vine ăla, măi? Că mă mănâncă palmele” „Vine, n-ai grijă, punem noi mâna pe el!”

Ei, dacă-i pe-aşa, senatorul se scarpină iarăși, în ultima clipă, şi se pomeneşte la Paris, pe Champs-Élysées, pentru un șoping mic.