Învățați, învățați, învățați…

Domnul profesor Trandafir se pregăteşte să meargă la școală. Clopoţelul sună la opt dimineaţa. Ceasul deşteptător al domnului – la trei noaptea. Cu ochii mai mici decât notele unui repetent, într-un întuneric romantic, domnul Trandafir nimereşte din a treia încercare bucătărioara bojdeucii sale. Bucătărioara e în aceeaşi cameră cu baia, dormitorul şi biblioteca.

Domnul Trandafir îşi prepară, ca prof de chimie şi mate, două sandvişuri pe care le va consuma în colaborare cu Georgescu şi Dumitrescu, cei mai buni elevi ai săi. Ştie exact câtă untură trebuie să pună între cele două felii de pâine neagră a câte 5,4 milimetri grosime (volumul egal cu aria bazei ori generatoarea) şi prinde între buricele degetelor 0,6 grame de sare grunjoasă.

Imediat ce-a împachetat bunătăţile în Monitorul Oficial, domnul Trandafir scoate, dintr-un ungher al dormibucăbibliobăii, cutiuţa cu pastile roşii, galbene şi albastre. Nu sunt hapuri obişnuite, de cap sau lingurică. Sunt sporurile salariale pe care guvernul i le-a dat pentru greutățile profesiunii dumnealui.

E patru dimineaţa. Domnul Trandafir porneşte spre şcoală. Trebuie doar să facă o mică plimbare de un kilometru, cu zăpada până la piept, spre stația de autobuz. Acolo aşteaptă o oră maşina pentru navetişti, care, cu maximă punctualitate, nu vine în nicio dimineaţă.

În staţie, cu niște maidanezi fără studii, domnul Trandafir deschide cutiuţa şi înghite primul spor, cel albastru, sporul pentru navetişti. Apoi se pune pe mers. N-are de urcat decât Dealul Haiducului (localnicii îi spun Dealul Profului), de trecut înot râul, cu o cameră de tractor, cadou de la inspectorat, şi după ce-o taie peste câmp, admirând urmele recoltei de Traista Ciobanului (Capsella bursa-pastoris), din vara trecută, mai are numai cinci kilometri până la catedră.

La fiecare formă de relief, Domnul Trandafir deschide cutiuţa şi mai înghite un spor colorat de la guvern.

Când ajunge în clasă, e mai înalt cu patruzeci de centimetri. Fiindcă a scurtat drumul un pic, peste ceea ce ar fi trebuit să fie arătura de toamnă, pământul patriei i s-a lipit în straturi groase de tălpi, dându-i un sentiment înălţător.

Primii elevi îşi vor face apariţia peste o jumătate de oră, pentru că ei nu vin de la cincisprezece kilometri, ca domnul Trandafir, ci de la douăzeci. Se vor culca prin bănci, după ce, firește, se va face un foc plăpând în sobiță, cu foi din manuale, conținând materia deja parcursă.

În aşteptarea lor, a viitorului țării (care va pleca în occident îndată după Bac ori facultate, devenind viitorul altei țări), domnul Trandafir deschide cutiuţa şi scoate ultimul spor primit de la guvern. Pastila roşie: sporul de izolare.

Copiilor, pentru că sunt totuşi copii, guvernul le-a pregătit nişte supozitoare, pe care le vor primi la primăvară, când se vor dezgheța un pic…