Descifrarea guvernării
E la noi în cartier un înţelept căruia i s-a dus vestea că te rezolvă repede şi eficient când te duci la dânsul cu o dilemă. Românii au tot mai puţine lucruri și condiții decente de trai, dar de dileme, trileme și așa mai departe nu se poate plânge nimeni.
Înţeleptul locuieşte într-una din căsuţele cărora, între cele două războaie mondiale, li se spunea „locuinţe ieftine”, iar acum „vile”. El ocupă doar o cameră, altfel n-ar mai fi înţelept. Între peretele casei şi gard e o jumătate de metru, unde încap câțiva vecini subnutriți, pentru un barbecue (cum le spun americanii mititeilor).
Mă scol dimineaţa cu o groaznică dilemă de cap. Înfulec un iaurt şi dau fuga la înţelept. Deja la uşa dânsului s-a format o coadă. Cetățenii vin când viaţa şi limbajul li se complică atât de tare că ei nu mai pricep nimic. Înţeleptul se apleacă asupra neînţelesului şi-l traduce pe limba lor, în cuvinte simple, omeneşti.
Astfel, oamenii pot fi siguri că viaţa n-a trecut pe lângă ei, că n-au pierdut niciun tren, sau că le-au pierdut pe toate. Vin români pe care-i derutează expresii cum ar fi, de pildă, „majorări salariale eșalonate”. Înţeleptul ascultă şi tălmăcește. Zice „păi e ușor de tradus, iar or să vă ia din bani”. Înţeleptul simplifică totul, iar cei din jur răsuflă uşuraţi, înseninându-se. „A, ne iau din bani? Ne-a fost teamă că e ceva mai rău…”
Când îmi vine rândul, îi prezint dilema mea. Guvernarea asta, de care ne-am molipsit cu toții, o fi bună pentru om sau nocivă? Ca să mă lămurească, înţeleptul îmi spune o pildă, o poveste:
„Când am fost odată, în tinerețe, la franțuji, o franțuzoaică mi-a făcut cadou un lacăt cu cifru. Uite, ăsta! Cumsecade madama. Numai că lacătul fusese închis din greşeală, aşa cum îl vezi şi-acum, iar ea uitase cifrele codului. «Încearcă, zice ea, unu-patru-unu-patru, sau patru-unu-patru-unu, sau cam aşa ceva, nu ştiu precis dacă e cu unu şi patru, sau altele. Poate până la urmă îl deschizi dumneata, că eu tot îl aruncam».”
„De-atunci, povestește înțeleptul, în fiecare dimineaţă formez câteva cifre la întâmplare, doar-doar o să nimeresc într-o zi varianta cea bună. Până acum n-am reuşit, dar mai am doar câteva milioane de combinaţii. Și chiar dacă nu pot folosi lacătul drept lacăt, e ca un joc de petrecut viața, mă mai face să uit de foame, de sărăcie, de dilemele voastre…
O vreme i-am spus «lacătul-cu-cifru-al-franțuzoaicei». Dar de-acuma, fiindcă mi-ai dat o idee bună, o să-i zic «pachetul-de-guvernare».“
Add Comment