Post-electorală
Imediat după alegeri au loc două feluri de petreceri, cum e și firesc. Unele de bucurie, altele de necaz, dar vinișorul și țuiculița sunt la fel de apartinice și de eficiente în ambele variante. Iată că, din fericire, mai există în societatea noastră valori care transcend politica.
La un astfel de chefuleț, nu mai știu exact din care categorie, vine multă lume. Unii au fost chemaţi, alţii au aflat de la televizor, iar ultimii sosiți treceau pur şi simplu pe stradă şi-au văzut numeroși inși cu pahare. Nu există vreme atât de urâtă, ori treabă atât de urgentă să nu poată fi amânată la vederea unor inși cu pahare.
În mulţime se întâlnesc doi participanți. E aproape de miezul nopții, când după atâta încordare electorală începe să se stingă dragostea față de alegător, până și din sufletele devotate, dar mai ales din cele nevotate. Protocoalele viitoare deja ţin loc de amiciţie sinceră, iar amabilitatea prinde niște chiciură.
Toţi cei care se ating în plăcuta busculadă, fie ei simpli membri de partid sau staruri, se pomenesc înveşmântaţi în argintul şi mărgăritarele funcțiilor ce-or să vină. Unele bariere cad, altele se ridică, iar duhul tocmelilor, ca un abur cu delicios parfum de tocăniţă, este expirat de unul pentru a fi inspirat de celălalt.
Fac cunoştinţă, cum ziceam, doi inşi.
„Şi matale cu ce te ocupi?” întreabă un mărunţel, despre care nu ştii ce să crezi – şi-a vârât jumătate de sacou în pantaloni sau i-a ieşit cealaltă afară.
„Sunt profesor la o universitate americană”, zice modest celălalt, un domn înalt, bine îmbrăcat.
„Păi… nu eşti român?”
„Ba da, am predat în România, până am plecat dincolo. Am dat concurs şi m-au primit în America.”
„Aha… Ești de-ăștia… Diasporean…”
Petrecere – petrecere, daʼ parcă s-a răcorit și ai naibii au început ăştia să pună apă în votcă, îi trece prin cap insului cu sacou nehotărât.
„Şi ce le predai la americani?”
„Literatură… Filosofie… Un pic de sociologie…”
„Asta cu ce e?”
„Cu sondaje.”
„Aha… Şi? Te-ai însurat în America?”
„Soţia e tot din România. Predă fizica particulelor subatomice.”
„Aha…
Iote-ai dreacu’ diasporeni… Vrei să bei și tu un păhărel, ca omul, şi dai peste „ăștia”.
„Dar dumneata? Cu ce te ocupi?” zice universitarul româno-american.
Noaptea e tot mai noapte şi râsetele tot mai rânjete. Tramvaiele lasă locul greierilor.
„Eu? Eu, frăţioare, sunt șofer. Eu am rămas în ţară, în patria mea, să muncesc, nu m-am dus pe coclauri. Că și eu sunt profesor în meseria mea. În campanie le-am schimbat la toți cauciucurile și le-am făcut presiunea pe față.”
Add Comment