Desculți în pandemie

Email

Se zvonește că o să vină relansarea economiei și întreprinzătorii încep să se agite, cu mic, cu mare. Problema e, că după câte au pățit în ultimii treizeci de ani, cei mici nu mai au nicio firimitură de încredere și ca de obicei sunt gata să sufle în iaurt, după ce s-au fript cu ciorbele mai multor guvernări. Bine, cu iaurturile nu stăm chiar rău…

Foarte mulți sunt convinși că relansarea asta o să vină tot pentru ăia cu conturi grase, pentru ale căror afaceri pandemia a fost așa, mai asimptomatică. Dacă până acum au trăit pe picior mare, cu ce transfuzii și perfuzii or să mai primească la terapia intensivă a ajutoarelor nici n-or să se mai poată încălța.

Calapodul nu e același pentru toată lumea. De pildă, oamenii muncii de la o făbricuţă particulară de şosete nu pot trăi pe picior mare. Contracte nu sunt. Parteneri americani nici atât. Parcă peste ocean toţi, de la bancherul cu ţigară de foi până la copiii Străzii 42, ar umbla desculţi. Angajaţii îşi cârpesc seara ciorapii proprii, iar FMI-ului nici nu-i pasă că într-o bună zi omenirea va rămâne fără şosete.

În aceste condiţii, greva apare ca inevitabilă. Făbricuţa e prea mică, n-are sindicat. Este totuşi un maistru la Secţia 2-Elastice care ştie ce trebuie făcut. Mai întâi, el îi prelucrează pe oameni. Făbricuţa n-are nici portavoce. Cu mâinile pâlnie la gură, maistrul le vorbeşte viitorilor grevişti. „Se mişcă ţara, măi, îi avertizează. Se relansează alea-alea. Să vedeți, curând o să rămânem singurii nerelansați.”

Altul, mai impulsiv, crede că se pierde timp preţios (de fapt, ca să-l cităm exact, spune „noi stăm aci şi-o frecăm degeaba la rece”). Mai bine, propune el, să-şi tragă câte un ciorap pe cap, ca gangsterii de pe vremuri, să-l sechestreze pe director şi să blocheze drumul. Soluţia nu este agreată de familişti, care vor să ajungă acasă devreme, să mai facă și câte-o cumpărătură. Unde mai pui că unii sunt oameni în vârstă, cărora nici nu le intră un ciorap pe cap şi-ar fi caraghioşi.

În cele din urmă, un băiat mai talentat pictează o lozincă pe un capac de carton, sustras de la o făbricuţă concurentă, de papuci: „Grevă spontană între orele 11 şi 14”. Oamenii scandează „noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu s-o rezolva şi problema noastră”. Apoi se duc mulţumiţi pe la casele lor. A doua zi sunt dezamăgiţi că gazeta locală n-a scris nimic despre conflictul lor de muncă, despre cum or să fie relansați, despre șosete. În schimb, un redactor isteţ a prins ştirea zilei: „Pandemia dă semne de slăbiciune, stimulând optimismul Organizației Mondiale a Sănătății. În acest timp, un ţăran care se plictisise în carantină a sărit din pod, rupându-și piciorul”.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 + one =