Scrisoarea orfanilor către ziar
Fragment din romanul „Urme de sfinți”

„Dragul nostru Domnule,

Suntem un grup de copii instituţionalizaţi, de la centrul de plasament din Păişa, judeţul Argeş şi vă scriem pentru a ne ajuta într-o problemă gravă, care este URGENTĂ.

Aici, la centrul de plasament, noi avem o cantină unde facem şi de serviciu, iar doamna bucătăreasă găteşte, iar alimentele sunt aduse din satele din jur, cu căruţa. Căruţa este trasă de Calul Geamănu, care s-a obişnuit foarte mult cu noi copiii şi căruia noi îi spunem Gimi.

Gimi nu numai că este foarte harnic, fiind un exemplu pentru toţi cei de la centrul de plasament, dar este şi foarte blând şi ne lasă să punem mâna pe el şi uneori să-l şi încălecăm. Este şi dornic să acumuleze cunoştinţe, în fiecare zi când avem ore de şcoală şi el şi-a terminat treaba, vine la fereastra sălii de clasă şi se uită pe tablă, la ce scriu domnii profesori, fără să deranjeze desfăşurarea cursurilor.

Calul Geamănu, Gimi, este destul de bătrân, el lucrând la cantina centrului înainte de venirea noastră, cei care vă scriem. Ştim că s-a comportat bine şi pe vremea copiilor care au fost înainte în centrul de plasament, fiindcă ne-au spus doamnele asistente şi am găsit câteva inscripţii pe pereţi şi pe tăbliile paturilor, din care v-am spicuit câteva: «Calul Geamănu este f.f.f. de treabă»; «Gimi este cel mai bun cal din lume»; «Aş vrea să semăn cu Gimi când o să mă fac mare» etc.

Dragă Domnule, problema noastră cea mai gravă şi care vă rugăm mult de tot să ne ajutaţi este că Calul Geamănu, Gimi, nu mai e folosit la transportul legumelor şi fructelor cu căruţa, din satele împrejmuitoare centrului.

O fundaţie umanitară din Olanda a adus două maşini de teren, cu tracţiune patru ori patru (așa-i zice, nu este tabla înmulțirii). Una din ele a luat-o domnul director, să se deplaseze mai repede de la dânsul de acasă la noi, când este nevoie, iar una a rămas pentru transportul alimentelor la cantina centrului de plasament. Acum alimentele sunt aduse mult mai repede decât cu căruţa. Sunt mai puţine, dar vin mai repede, aşa că nu mai este nevoie de căruţă şi nici de Gimi.

La o şedinţă la care au participat domnul director şi doamna contabilă s-a hotărât că nu se mai poate cumpăra fân pentru Gimi, căci acum dacă el nu mai munceşte se cheltuiesc bani degeaba pentru mâncarea lui. Noi i-am spus domnului director că nu este nevoie de fân pentru Calul Geamănu, că-i dăm noi din merele şi din morcovii noştri, numai să rămână în curtea centrului, să mai punem mâna pe el şi uneori să-l mai şi încălecăm.

Dar domnul director, care este un om foarte bun, ne-a explicat că nu asta este problema, ci evoluţia pieţei, că mijloacele de producţie depăşite care sunt păstrate trag înapoi toate celelalte şi produc pierderi.

Dânşii au hotărât că cea mai bună soluţie pentru valorificarea Calului Geamănu este organizarea unei licitaţii cu strigare, peste două săptămâni, la sediul centrului nostru de plasament. Aşa că a fost dat un anunţ în presă, care poate l-aţi citit, dragă Domnule:

«Centrul de plasament Păişa, judeţul Argeş, organizează licitaţie cu strigare, în condiţiile legii, pe data de 15 iulie, ora 11.00, la sediul instituţiei. Vor fi scoase la licitaţie următoarele articole:

1. Grapă tip UMT 56, casată în 1991
2. Atelaj simplu, uzură 60%
3. Cal de tracţiune cu harnaşament
4. Set parţial de scule pentru grădină
5. Godin marca Godin
6. Un metru cub cherestea stejar

Doritorii se vor adresa pentru formalităţile de înscriere la licitaţie la sediul centrului de plasament, adresa… telefon… fax…»

În primul rând, vrem să vă spunem că Gimi nu este doar un articol. El este un prieten de nădejde la care poţi apela întotdeauna cu încredere.

În al doilea rând, licitaţia, din câte am aflat şi noi, poate să-l dea pe mâna oricui, inclusiv a unor oameni răi, care să-l chinuiască acum, la bătrâneţe, numai pentru că au destui bani ca să-l cumpere, să nu-i recunoască meritele de o viaţă întreagă.

Noi am vrea, draga Domnule, să participăm la licitaţie, ca să-l achiziționăm noi pe Calul Geamănu, în condițiile legii, însă nu avem suficienţi bani. De aceea, poate ne ajutaţi cu un anunţ umanitar.

Vă mulţumim din inimă şi semnăm în numele tuturor copiilor de la centrul de plasament, care au preferat să-şi păstreze anonimatul, din cauză că doamnele asistente ar putea să se supere pe ei.

Cu multă stimă,

Ciucă Viorel

Tănase Viorel

P.S.

Pe noi ne cheamă pe amândoi Viorel, dar nu suntem rude”.