Gypsy îndrăgostită
Fragment din romanul „Fata și Frica”, în curs de apariție

„Sunt Gypsy și sunt îndrăgostită…”

Cam așa ar suna prima ei declarație, dacă s-ar afla într-unul din acele cercuri pe care-l alcătuiesc, așezați pe scaune, toți cei dependenți, nefericiți care au nevoie de ajutor și încearcă să și-l ofere unii altora. Și nu „Alcoolicii anonimi” s-ar numi mica, fragila lor comunitate, ci „Amorezii anonimi”.

„Gypsy cocheta / halește vegeta / Nas de cauciuc / Unde-i un papuc?”

Copiii din Centru au născocit toate astea doar fiindcă a furat odată niște vegeta de la bucătărie, ca să i se pară mai gustoasă felia de pâine cu margarină, împărțită la gustarea de la ora patru. Și fiindcă își turtea mereu nasul lipit de fereastra care dă spre strada târgului de vechituri. Și pentru că mai întotdeauna își pierdea unul din papuci, iar sor’sa Luca trebuia să i-l caute o oră.

„Sunt Gypsy și sunt îndrăgostită…”

Cu siguranță, altele vor fi versurile vieții, de-acum încolo.

Viorel e înalt, șaten deschis, ochi verzi, tricou negru cu mușchi. Miroase a trandafir și un pic a fum, deși n-a pus niciodată țigară în gură, cel puțin nu în prezența ei. L-ar fi simțit atunci când s-au sărutat întâia oară, în unghiul mort de la intrarea în Centru.

Viorel o ține de mână.

„Ce minunat mă simt când mă simt ca o toantă”, cugetă fericită fata de șaptesprezece ani.