Legea Așteptării Generației
Din volumul „Români în vorba goală”

Email

Puţini simt armonia universală. Şi mai puţini i se alătură, tolănindu-se pe liniile de forţă, vâslind din când în când cu braţele, bătând din picioare o dată la zece ani. Universul e guvernat de legi pe care de-abia le descifrăm. Efectele multora dintre ele par magie curată. Eu cunosc însă una care, bine aplicată, te poartă pe creasta succesului ca pe creasta unui val de surfing: Legea Aşteptării Generaţiei. Pe scurt, ea se enunţă astfel: „Dacă membrii unei generaţii supravieţuiesc, unii din ei vor realiza ceva în viaţă”.

Mateiaş e un beneficiar expert al Legii şi al efectelor sale. La grădiniţă, în generală, la liceu şi în facultate, Mateiaş s-a evidenţiat prin mediocritatea absolut remarcabilă. Mulţi îl invidiau pentru ea, dar n-aveau ce-i face. Natura îi înzestrase pe ei cu creier şi creierul nu le dădea pace o clipă. Erau condamnaţi să tocească, să întrebe, să-şi petreacă tinereţea cu nasurile prin cărţi. Păcat de ei…

A doua calitate a lui Mateiaş era sociabilitatea. Îşi făcea prieteni cu uşurinţa cu care alţii îşi fac duşmani. Intra într-o încăpere gemând de oameni şi în cinci minute toţi erau prietenii lui. La sfârşitul facultăţii, toţi studenţii erau prietenii lui Mateiaş. Dacă ar fi rămas repetent un an, toată populaţia Bucureştiului i-ar fi fost prietenă. Noroc că i-au apreciat mediocritatea şi l-au trecut.

La absolvire, toţi şi-au luat diplomele şi-au început să facă ceva în viaţă. Mateiaş a optat genial pentru un sat unde şi-a petrecut vreo zece ani. Era atât de mediocru încât satul întreg s-a molipsit şi numele său a dispărut de pe hartă. L-au uitat pur şi simplu la tipărire.

Mateiaş s-a pus pe aşteptat. Nu făcea nimic, se tolănise doar pe liniile de forţă ale armoniei universale. Din când în când vâslea maiestuos cu braţele, iar când s-au împlinit cei zece ani a bătut o dată din picioare, ieşind, cum s-ar zice, la suprafaţă.

A revenit la Bucureşti şi s-a interesat de foştii lui prieteni din facultate, vreo patru sute, pe care şi-i notase pe o listă. A telefonat fără încetare două zile şi două nopţi şi i-a bifat de zor. La sfârşit, rămăseseră vreo treizeci care făcuseră ceva în viaţă. Unul era ministru, altul savant, unul vedetă de cinema, altul mahăr în poliţie, unul ziarist, altul miliardar ş.a.m.d.

Mateiaş a constatat mândru că nu aşteptase în van. Realizările lor fuseseră însoţite şi de decepţii şi de o oarecare însingurare, aşa că revederea unui vechi prieten i-a bucurat nespus. Unul i-a luat maşină, altul i-a dat casă, unul l-a însurat cu fiica lui, altul i-a cedat postul său etc.

Legea Aşteptării Generaţiei funcţionează.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 × four =