Fata și frica
Fragment din romanul „Fata și Frica”, în curs de apariție
Din doi pași, comisarul traversează câmpul de bătaie, se opintește în măsuța arhiplină cu veselă nespălată și deschide larg ușile unei debarale. Triumful l-a făcut impulsiv, exuberant, grandios.
Și imprudent, firește.
Din spatele ușilor scorojite îi cad în creștet și pe piept două mături, pămătuful pentru praf, tigaia agățată cu un cui amețit pe placaj. Dar cade și brațul plin de tatuaje, ținând un cuțit, pe cel mai mare, cuțitul bucătarului.
Lama intră până la jumătate în coapsa lui Dani Luna. El privește mirat mica țâșnitoare de sânge, pe stofa pantalonilor, perechea rezervată vizitelor. „A găurit femurala…” izbutește să gândească. Nici măcar nu apucă să vadă fața ăluia care l-a tăiat, căci alunecă încet, mai întâi în genunchi, apoi pe o parte. Un sunet ascuțit, penetrant, îl împiedică să-și piardă cunoștința cu totul.
E țipătul doamnei Marcela Demetriad.
Add Comment