Sindromul vecinei-pompier
Din volumul „Români în vorba goală”

M-a descumpănit, la vremea când am citit-o, dezamăgirea lui Emil Cioran în legătură cu faptul că omul, după ce că este o fiinţă marcată de vicii, se mai şi apleacă asupra lui însuşi. Asta nu face decât să amplifice mizeria în care fiinţa se zbate, de la izgonirea sa din Paradis.

Dar ce observă omul privind acolo? Vede, analizându-se, un şofer, o dactilografă, un portar, o bucătăreasă, un şef de post, o croitoreasă? Nici pomeneală! El vede un pilot temerar, o mare scriitoare, un mareşal, o artistă culinară, un detectiv, o creatoare de modă. N-am întâlnit încă individul care-şi asumă poziţia, încercând să vadă ce se poate face mai departe cu ce are. Dacă un asemenea ins există totuşi, el trăieşte probabil singur, pe o insulă minusculă din Pacific, ocolită de liniile marilor vapoare.

Cameleonismul social este un mecanism sensibil, funcţionând în anumite limite. Miniştrii şi prim-miniştrii văd în ei înşişi miniştri şi prim-miniştri, nu mai mult. Un gunoier recunoaşte senin că e gunoier (nu mai puţin), fără să-i treacă prin minte o clipă că ar fi un erou ecologist. Dar acestea sunt extreme ale plajei sociale.

Am o vecină care trăieşte cu un căpitan de pompieri. Domnul căpitan se întoarce seara frânt, plin de funingine în albul ochilor, cu gura uscată şi picioarele tremurând. Înainte de a cădea în pat, pe aceeaşi parte pe care se scoală, mai apucă să zică „ce-avem la masă?”

Vecina nu face nimic ziua. Dar absolut nimic. Fie că se plictiseşte înfiorător privind pe fereastră, fie că nu poate accepta oroarea că nu se află în miezul acţiunii, ea s-a transformat dintr-o vecină simplă într-o vecină-pompier. Seara le povesteşte celorlalte vecine grozăvii, incendii, miliarde transformate în cenuşă, victime, ţipete, sirene. „Ne-am urcat, zice, pe scară şi-am dat drumul la furtun. Abia puteam să-l ţinem cu o mână, săreau scântei peste tot, ne orbeau.”

Vecina a intrat în primul plan. Căpitanul, care-o fi povestit toate astea, nici nu se mai află pe-acolo, prin relatare. Vecina-pompier vede dimineaţa în oglindă o eroină care ieri a mai salvat câteva vieţi.