Dormeza românească zburătoare
Din volumul „Români în vorba goală”

Un domn mi-a povestit cele ce urmează. Cunoscându-l, garantez că faptele sunt, în mare parte, autentice. Zic „în mare parte” fiindcă am mai pus şi de la mine, nu mult, doar niţel la început, o fărâmă la interior, nimica toată la sfârşit. Nişte floricele de stil. Când citeşti un text, e mai puţin important dacă literele sunt înflorate sau austere. Înţelesul să nu sufere.

Iată istoria: doi inşi se mutau, iar alţi doi jucau table. Ăia doi de se mutau cărau pe scara unui bloc cu douăsprezece etaje ba o masă, ba o toaletă cu oglindă, ba un covor făcut sul. Porniseră în zori şi deja făcuseră pe alee o grămăjoară de lucruri. Dacă n-aş fi acuzat de detaliere exagerată, aş adăuga că liftul era defect. Asta e.

Ăilalţi doi mânuiau tablele într-o baracă de tablă, la vreo cincizeci de metri de grămăjoara ălora de se mutau. Uneori opreau zarurile ca să le arunce priviri hibride – parte miloase, parte dispreţuitoare. Filozofia lor de viaţă era simplă: „decât toaleta grea cu oglindă, mai bine un zar la umbră”. Platon.

Lucrurile uşoare se terminaseră. Rămăsese, la etajul doisprezece, dormeza grea, prăfuită, cu arcurile împungând dinăuntru, asemenea coastelor sub pielea unei gloabe. Aş vrea să mă fi aflat câteva clipe sub ţeasta celor doi, să le citesc gândurile când coborau douăsprezece etaje cu ceva în braţe şi-i ascultau pe ceilalţi, din baracă, salutându-şi cu chiote dublele zarului.

Ajunşi sus, extenuaţi înainte de proba cea mai grea, proprietarii dormezei i-au auzit pe cei cu tablele:

„Ia adă, băi, berea aia de la rece!”

A fost picătura care a umplut paharul. Cu forţe înzecite, au ridicat dormeza şi i-au făcut loc pe geam.

După mintea lor, ar fi trebuit să cadă în faţa blocului şi cu asta basta. N-au ţinut seama însă de mişcarea de rotaţie a Pământului şi nici de efectul de portanţă. Dormeza, mai întâi cât o cutie de chibrituri, apoi din ce în ce mai maiestuoasă, a planat în după-amiaza toridă, aidoma unui albatros printre funigei şi cântece uitate…

Dar când credeau că-şi va lua zborul către alte zări, ea s-a prăbuşit peste baraca ălora cu tablele. Baraca s-a făcut ţăndări, iar calitatea partidei a avut serios de suferit din pricina stresului.