Societate mică
Din volumul „Români în vorba goală”

Un om călătoreşte cu autobuzul. Şi vine unul la el şi-l întreabă: „Coborâţi la prima?” Şi fâsss!, îi dă cu un spray în ochi.

Acum, vezi bine, omul cade pe podea şi se vaietă că l-a chiorât ăla cu sprayul. Vine lumea din faţă şi din spatele autobuzului, să vadă ce s-a-ntâmplat. Călătorii unui autobuz reproduc societatea la scară mică. Mergi unde ai treabă, dar trebuie să iei şi atitudine. Şoferul nu. Şoferul nu vine să vadă ce s-a întâmplat. Şoferul are un autobuz de condus. Societatea de care vorbeam.

În vremea asta, cel cu sprayul îl buzunăreşte tacticos pe omul căzut la podea. Îi scoate actele dintr-un buzunar, portofelul dintr-un alt buzunar… Are şi ceas omul, de aur, dar nu zice nimic când îi este luat. El o ţine una şi bună că nu mai vede decât ca prin ceaţă, din cauza sprayului cu care i-a dat ăla.

„Ce se întâmplă, domne?” zice unul dintre călători. Autobuzul ia curbe strânse. „Da’ dumneata de ce te bagi?” face ăsta cu sprayul. „Eşti tata lu’ dânsul?” Şi şoferul mai pune câte o frână. „Nu, nu sunt taică-su…” recunoaşte spăşit isteţul, trăgându-se mai în spate.

Ăla cu sprayul continuă buzunărirea celui de pe podea. Mai ies la iveală nişte chei de casă, unele de maşină, un paşaport, euroi… Toate le ia ăla cu sprayul, nimic nu-i scapă. Pare un ins căruia-i place să facă o treabă temeinic, până la capăt.

„Întrebam şi noi aşa”, mai îndrăzneşte unul, ţinându-se bine de bară, căci autobuzul goneşte tot mai iute. „Da’ tare mai eşti curios, îl apostrofează şi pe el ăla cu sprayul. Curioşii trăiesc puţin. Dacă vrei să ştii, ticălosul ăsta, care se smiorcăie pentru niţel prafîn ochi, are să-mi dea o sută de lei.” „Ahaaa”, se luminează lămuriţi călătorii. „Păi de ce n-aţi spus așa de la-nceput?”

Ăla cu sprayul goleşte ultimele buzunare ale omului de pe podea şi coboară fluierând la prima. Călătorii îl văd urcându-se într-un taxi, plecând să verifice dacă se potrivesc cheile de casă şi de maşină la casa şi maşina indicate în acte.

„Scoală, mă hoţule!” îl îndeamnă toţi cei din jur pe omul de pe podeaua autobuzului, îmboldindu-l cu vârfurileîncălțărilor.