Când eram prin anul trei, tu nu știi nici de asta, găsisem cu fratele Gimipeigi un hogeac. („Pentru așa ceva e nevoie de mare atenție”, mă dăscălea. „Lucrurile nu sunt atât de simple cum crede lumea și problema poate deveni delicată, căci...
MAI MULTHogeacul
Tramvaiul fantomă
Fragment din romanul „Cartea nimicurilor”
Între aceste două revederi ale noastre, a mai fost una, la vreo opt ani după ce terminasem facultatea. Am lăsat-o înadins la urmă, încălcând ordinea cronologică, tocmai fiindcă îmi pare cea mai apăsătoare dintre ele, cea mai încărcată, mai greu...
MAI MULTNela Mironela (II)
Fragment din romanul „Cartea nimicurilor”
– I se cam scurgeau ochii după mine, dar mai degrabă cred că voia să mi se vâre sub piele, așa fac pulifricii de teapa lui când le vine un șef nou. Eu, politicoasă, dar rezervată, l-am pus de vreo câteva ori la punct. Și pentru că a făcut pe...
MAI MULTNela Mironela
Fragment din romanul „Cartea nimicurilor”
– Era prin o mie nouă sute noușpatru… dă drumul la poveste Nela, trecând vorbele prin mijlocul unor covrigi de fum. Împlinisem jumătatea de veac și-o frecam la o publicație lunară, împușcând francul, fără mari perspective. Mă țineam cu...
MAI MULTMuntele lui Venus
Fragment din romanul „Cartea nimicurilor”
– Antonia, așa zici că te cheamă, nu? Ce vrei tu de la mine, să-ți povestesc de băiatul ăla? Abia mi-l mai aduc aminte. Ne-am tras-o numai de vreo două ori, o dată cred că prin Ciucaș, la cabana aia care-a ars și altădată, nici asta nu-i sigur...
MAI MULTÎnsoțitoarea de zbor (1)
Fragment din romanul „Cartea nimicurilor”
Iată ce mi-a povestit Gimipeigi, pe la începutul mileniului trei, într-o vreme când împlinirea lui socială părea aproape desăvârșită, conform canonului râvnit (cămin-familie-profesie-avere): Nu plecase niciodată la un drum mai de lung decât...
MAI MULTCartea nimicurilor (13)
Fragment din romanul cu același nume
– Era demult, tare demult, am început ca un băsmuitor adevărat, pe vremea când tu te potcoveai cu note maxime la-nvățătură, iar eu învățam să-mi petrec nopțile prin alte paturi… – Așa, așa, s-a bucurat de poveste Gimipeigi. Bun început. –...
MAI MULTCartea nimicurilor (12)
Fragment din romanul cu același nume, în curs de apariție
O mie nouă sute optzeci și unu, toamna. Ședeam amândoi în pat, sprijiniți de tăblia masivă, după ce-ți alcătuisem un culcuș moale din perne. Zvârlisem un cearceaf pe podea, iar celălalt, de sub noi, era numai cute care abia se zvântaseră după ce...
MAI MULTCartea nimicurilor (11)
Fragment din romanul cu același nume, în curs de apariție
Așa s-au dus zilele la Amsterdam, ca un vis frumos, dar scurt și ne-am pomenit în ultima seară dinaintea plecării spre București, disperați să facem una lată, pe care s-o ținem minte toată viața și s-o povestim la bătrânețe ca pe-o năzbâtie...
MAI MULTCartea nimicurilor (10)
Fragment din romanul cu același nume, aproape gata
– Să-ți fac patul pe canapea? a zis Daniela, ignorând umorul involuntar al întrebării. Ar fi fost zadarnic să-i explic de ce mă amuz. Oamenii zic „să fac patul”, fie că or să doarmă pe o canapeluță de un metru jumate, ca în cazul de față, fie că...
MAI MULTCartea nimicurilor (9)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Am ajuns în fața importantei filiale CEC, a cărei șefă erai. Faleza era la o azvârlitură de băț și o clipă m-am întrebat dacă n-o să auzim acum „Hai Dunărea mea”. Dar era încă prea devreme. Sau poate prea târziu. – Aici lucrez eu. – Aici? – Aici...
MAI MULTCartea nimicurilor (8)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Nu sclipește nicio rază de lumină în bezna căutărilor noastre, draga mea dragă. Îți primejduiești vacanța, reputația și, cine știe, poate chiar o căsnicie exemplară, ca să deslușești dispariția mea, dar nu numai atât, viața mea din ultimii...
MAI MULT