Urme de sfinți

Oare numai astfel de inși mai viețuiesc pe pământ? Analfabeți trufași, proști fuduli, mitocani agresivi? Unde sunt doctorii docenți, diplomații, violoniștii, unde sunt pictorii, filozofii, balerinii, arhitecții? Au dispărut bibliotecarii, sculptorii, poeții? Au fost deportați în Țara de Foc savanții, inventatorii?

Când cercetezi mulțimea, vezi ce nu se zărea de departe. Violonistul e doar vioristul de la nuntă; stilistul numai un croitor de cartier sau o coafeză; sculptorul – un tâmplar de brad. Te pregătiseși să reziști cascadei de gânduri și când colo liniștea din jur te adoarme. Dai din cap ca un asin mecanic, încuviințând nerozii. Și-așa li se pare o insultă că nu ești ca ei, de-al lor. În locul scriitorului, un procesoman; nu conferențiari, ci palavragii; arheologii – boschetari scormonind prin tomberoane…