Amazoane & farmazoane – Dănuț Ungureanu, „Conspirația femeilor
Articol de Florin Dumitrescu, Bookaholic

Dănuț Ungureanu, unul dintre cei mai citiți autori de SF & fantasy de la noi, își revelează, de la debutul din cenaclurile optzeciste de gen până astăzi, fațetele unei personalități complexe: prozator, scenarist și textier al grupului de umor Vouă (o altă zonă a culturilor alternative din anii ’80), jurnalist, fondator de gazete, dramaturg și, mai nou, prof de creative writing. E un parcurs fertil, marcat de implicare în viața polisului, oarecum tipic pentru promoția de tineri intelectuali din vremea Revoluției (de comparat cu al lui Cristian Tudor Popescu, colegul de breaslă anticipativă cu care împărtășește până azi obiceiul de a semna editoriale pe teme actuale).

Comandamentele vremii l-au determinat pe Ungureanu să abordeze teme sociale și în calitate romancier. După distopia gotică Luna în orașul blestemat (Tritonic, 2017), este rândul satirei „postmasculine” Conspirația femeilor(tot Tritonic, editură care îi consacră o serie de autor), roman lansat în noiembrie 2018. Conspirația… poate spera la succesul multor cărți care tratează popular-moralist gâlceava sexelor, la mare modă în ultimii ani. E o carte doldora de sentințe de tip „citat” numai bune de postat pe facebook sau tinder (poptămașuri, cum li se spune, cică), emise prin vocile personajelor, dincolo de care se ghicește zâmbetul ironic al autorului.

Dezbaterea pe teme de gen (mai bine zis, etalarea spectaculară a acestei dezbateri, în tușe contrastante, uneori chiar caricaturale) constituie miza cărții și pricinuiește mobilul acțiunilor conspirative care compun intriga. Foarte schematic spus, teza cărții lui Ungureanu este că, pe undeva, prin tenebrele oculte ale strategiilor globale, feminismul (agresiv) și misoginismul (brutal) comunică, se potențează reciproc, dacă nu cumva chiar își dau complezent mâna; în timp ce cavalerismul, amorul curtenesc, devotamentul donquijotesc față de Femeie sunt primele condamnate în epoca matriarhatului tiranic ai căror zori se întrevăd.

Firește, o hiperbolă. Dar una care merită contemplată pe îndelete.

Dincolo de thriller-ul ideologic, romanul lui Ungureanu mustește de notații socio-antropo pline de pitoresc. Se desprind paginile dedicate piețelor Reșița și Obor, cu toată abundența și vitalitatea pe care acestea le etalează. Demnă de interes este descrierea microculturii din redacția unei reviste glossy pentru femei. Flagelatorul Ungureanu nu cruță excesele, exaltările și snobismele acestui biotop corporatist, dar și alte medii dominate de un correctness mimetic și un feminism bufonesc, copiate după moda de afară: o conferință-seminar despre slăbit sau un cabinet de politiciană influentă.

O bijuterie de observație participativă este descrierea felului în care bucureșteni necunoscuți se întrec în a-ți da indicații de orientare prin oraș, nu atât pentru a te ajuta, cât pentru a se da mari și pentru a te domina simbolic. Că unii dintre ei sunt niște încurcă-lume; că între astfel de „binevoitori” se pot isca adevărate lupte pe prada constituită de bietul întrebător – totul transpare natural și „chiar de acolo” în paginile lui Ungureanu.

Hazul situațiilor, duelul replicilor (printre care multe sub formă de chat online și email) ne demonstrează un comedian plin de vervă.

Conspirația femeilor poate fi descrisă ca o urzeală din trei materiale: filozofie de budoar, umor și suspense. Armonia dintre ele nu este uniformă, dar e bine dozată, astfel încât tensiunea thriller-ului sporește treptat și atinge climaxul în final, răsplătindu-l astfel pe cititor. Și pe cititoare, neîndoios.

Florin Dumitrescu, Bookaholic