”Fii tu însuți”
Interviu realizat de revista ”Literatura pe tocuri”

Care este cea mai importantă lecție pe care un scriitor o poate învăța?

Dacă ne referim la ce poate învăța un scriitor din propria… activitate (și aș prefera ca ăsta să fie sensul întrebării), cred lecția cea mai bună e sinceritatea. Mă refer la faptul că, după o vreme petrecută în minunata lume a scrisului, autorul învață acest lucru foarte, foarte prețios, anume că trebuie să-i înfățișeze cititorului ceea ce gândește el cu adevărat și să i se adreseze cu propria lui voce, nu cu una împrumutată. Fii tu însuți, îmi zic mereu, nu te fandosi, nu te ascunde.

În calitate de scriitor, există vreo carte care v-a influențat foarte mult? Care și de de?

Nu mi-ar ajunge paginile unui volum ca să cuprind cărțile care mi-au spus ceva într-un moment sau altul al vieții mele, sau al scrisului meu. Cărți care m-au fermecat, învățat, influențat, sprijinit. Mai mult, sunt sigur că există titluri care m-au ajutat să ies din multe fundături, ori să iau decizia corectă la vreo răscruce. Dar ele au făcut asta cu modestie și s-au retras în penumbră, așa că nu mi le mai amintesc zilnic, cum ar merita. Sunt sigur că există astfel de cărți în viața fiecărui om.

Cărui gen de cititor vă adresați?

Mă adresez oricărui cititor dispus să se bucure de o frază a unei cărți scrise de mine, așa cum m-am bucurat eu când am inventat-o și mi-a sunat bine. Nu sunt ipocrit, am nevoie ca el să fie prietenul meu, să mă placă. Vreau să-și zică, citindu-mă, ”așa gândeam și eu, nu-i mare brânză, bine totuși c-a spus-o ăsta”… Dacă râde un cititor la o glumă de-a mea, dintr-un volum de schițe, mă bucur ca și cum ar fi râs cinci mii (tiraj de neimaginat în zilele noastre). Dacă mă laudă altul pentru ce mi-a trecut prin cap într-un roman fantastic, mă simt egalul lui H. G. Wells. Am nevoie de măcar un cititor care să-mi fie alături…