Români deja deștepți

„Români deja deștepți” mustește de umor inteligent, amintind de onorabilul Jerome K. Jerome. Iar în evocările mele livrești se dezmorțește memorabilul Hasek. Prozele superconcise au în comun cu scrierile celor doi o anumită manieră de a privi viața fără ranchiună. Cele reprobabile sunt numite ca atare, însă micimile omenești nu sunt ghilotinate mânios și sângeros în piața publică, sunt doar arătate cu degetul spre hazul general. Autorului îi repugnă postura inchizitorială încrâncenată, propagandistica ardere pe rug a păcătoșilor, el optează pentru toleranța degustătorului de carnavaluri unde măștile se amestecă. Dănuț Ungureanu nu râde și nu provoacă un râs acuzator și răzbunător. Umorul lui este de sorginte oarecum solară. De fapt, preferă zâmbetul, care se află mult mai mult în vecinătatea subtilității și, prin efectul de ecou controlat, a gravității?
Gabriel Rusu