Autostrăzi la discreție

Email

desen de Traian Furnea

De dimineață am plecat cu mașina spre serviciu. Mi-am făcut cruce și m-am încumetat pe drumul vechi de zeci de ani. E aproape același. Nu s-a pierdut nicio groapă, doar primăria a mai finanțat unele noi.

După numai câteva zile însă, minune! Țara gemea de autostrăzi. M-am dezorientat un pic, dar am scos-o la capăt. Am luat-o pe autostrada de Constanța și-am virat spre nord, pe autostrada Slobozia – Botoșani. La Răcăciuni am cotit iar, trecând munții pe autostrada Onești – Viena. În fine, venind pe cele opt benzi Salonta – Titu – București, iată-mă acasă! Pantelimon – Militari în doar zece ore.

Televiziunile Partidului au dezvăluit seara taina acestei revoluții. Se deschisese în spatele Guvernului un magazin minune unde cetățeanul găsește autostrăzi pe placul inimii. Am dat fuga să văd ce și cum.

În fața mea era doar un primar (l-am recunoscut după eșarfa tricoloră) dintr-o localitate modestă a patriei noastre. Vânzătorul l-a primit bucuros, anunțându-l că are niște metraje de autostrăzi fără moarte, ieftine, solide, cochete. A și scos niște suluri, marcate cu linie întreruptă, pe care clientul le-a pipăit timid.

„Mda… a zis primărașul. Sunt foarte frumoase, dar… știți… prețurile…” Și și-a întors buzunarele pe dos.

Vânzătorul i-a sărit în ajutor. E marfă de calitate pentru toți. A luat un sul mai mic și-o foarfecă. Cât să fie, un kilometru, doi?

Însă primărică, de fapt, se gândise așa, la vreo zece metri, să arate bine la intrarea și la ieșirea din urbe. Să nu risipească banii cetățenilor pe mofturi. Pusese ochii pe alt sul, mai interesant, dar vânzătorul i-a retezat elanul. Autostrada aia era deja rezervată, pentru campaniile electorale, plus că făcea o sută de miliarde metrul. I-a propus în schimb niște soluții mai economice.

De exemplu, „Autostrada circulară”. Se ia un metraj ieftin, se trasează un cerc cu circumferința „doi-pi-er”, unde „er” e raza, „pi” e 3,14, iar doi e cât vrea fiecare guvern. Pe autostrada asta circulară mergi non-stop, că nu se termină niciodată. În aceiași bani.

Sau, uite, „Autostrada Morgana”. Ba e, ba nu e.

Și mai era una grozavă – „Autostrada virtuală”. E pe monitorul calculatorului, n-o plouă, n-o ninge, n-o rupe roata. Iar dacă vrei să te racordezi cu una care vine din Ungaria – pui, nene, mâna pe mouse și gata racordul!

N-am mai stat să cheltuiesc banii, am șters-o iute de la magazinul minune și m-am întors acasă plin de idei. Păi așa o autostradă pot să-mi fac și singur. O țin în debara și când plec la drum lung o iau în portbagajul mașinii…

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

two × three =