– Antonia, așa zici că te cheamă, nu? Ce vrei tu de la mine, să-ți povestesc de băiatul ăla? Abia mi-l mai aduc aminte. Ne-am tras-o numai de vreo două ori, o dată cred că prin Ciucaș, la cabana aia care-a ars și altădată, nici asta nu-i sigur...
MAI MULTMuntele lui Venus
Însoțitoarea de zbor (1)
Fragment din romanul „Cartea nimicurilor”
Iată ce mi-a povestit Gimipeigi, pe la începutul mileniului trei, într-o vreme când împlinirea lui socială părea aproape desăvârșită, conform canonului râvnit (cămin-familie-profesie-avere): Nu plecase niciodată la un drum mai de lung decât...
MAI MULTCartea nimicurilor (13)
Fragment din romanul cu același nume
– Era demult, tare demult, am început ca un băsmuitor adevărat, pe vremea când tu te potcoveai cu note maxime la-nvățătură, iar eu învățam să-mi petrec nopțile prin alte paturi… – Așa, așa, s-a bucurat de poveste Gimipeigi. Bun început. –...
MAI MULTCartea nimicurilor (11)
Fragment din romanul cu același nume, în curs de apariție
Așa s-au dus zilele la Amsterdam, ca un vis frumos, dar scurt și ne-am pomenit în ultima seară dinaintea plecării spre București, disperați să facem una lată, pe care s-o ținem minte toată viața și s-o povestim la bătrânețe ca pe-o năzbâtie...
MAI MULTCartea nimicurilor (8)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Nu sclipește nicio rază de lumină în bezna căutărilor noastre, draga mea dragă. Îți primejduiești vacanța, reputația și, cine știe, poate chiar o căsnicie exemplară, ca să deslușești dispariția mea, dar nu numai atât, viața mea din ultimii...
MAI MULTCartea nimicurilor (7)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Eram cincisprezece, șase gagici și nouă fraieri, în căminul termocentralei. Jumătate fuseserăm colegi de an, la facultate, chiar dacă nu în aceeași grupă. Ne știam măcar din vedere, de vreo cinci ani, și asta echivala cu o prietenie pe viață, mai...
MAI MULTCartea nimicurilor (6)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Da, stricaseră și cei doi amici case de femei măritate, căci le păreau lucruri, pe cât de mârșave, pe atât de lesnicioase și incredibil de dulci, odată duse la bun sfârșit. Ai zice că nimic nu-i mai strâns în lumea asta și de nedesfăcut ca...
MAI MULTCartea nimicurilor (5)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Mă urc cu tine în vagonul de clasa întâi și te urmăresc făcându-te comodă în compartimentul gol, unde te-ai așezat punând picior peste picior. Fiindcă mergi la Predeal, porți un tricou, pantaloni pană și pantofi sport, toate de la firme grele...
MAI MULTCARTEA NIMICURILOR (4)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
…Fiindcă nimic nu-mi plăcea mai mult decât marea. Vuietul ei, culoarea, zbuciumul, aerul mirosind a sare și alge, furia. Când sunt pe malul mării parcă zbor. Gândul că era acolo, la fel, şi pe vremea navigatorilor greci, mă umple de bucurie...
MAI MULT