Și totuși, nu mai târziu de șase și zece, cuplul Pompeiu, perfectă întrupare a stilului și clasei, se prezentă la intrarea sălii de vernisaje, cu măștile unor surâsuri fine, spiritualizate. Îi lăsase la destinație discipolul Dima, conducând cu...
MAI MULTMaestrul la vernisaj
Mai prieten ți-e dușmanul
Fragment din romanul „Orgasmul muzei”
(„Mare belea şi prietenia asta”, se mai trezea totuși Maestrul, din când în când, la cinica realitate, care-i susținea alcătuirea indestructibilă, o structură de oțel. Conceptul a funcţionat întotdeauna ca o frână pentru pornirile fireşti ale...
MAI MULTOrgasmul muzei
Fragment din romanul cu același nume, în curs de apariție
Doamna Vanda alesese pentru vizionare capodopera „Popioly” (Cenușă) a lui Wajda, cu Daniel Olbrychski și Pola Raksa în rolurile principale. Un film pe care Maestrul avea impresia că-l mai văzuseră în urmă cu vreo doi ani, dar, în fine, ăsta sau...
MAI MULTMă numesc Lenin
Fragment din romanul „Orgasmul muzei”, în curs de apariție
Se chinuia să le ofere un zâmbet, care pentru unul cu viața și perspectivele sale chiar era un efort supraomenesc. Însă pe urmă, lucrurile au luat o altă întorsătură. – Daʼ ce mâzgălești, bă, acolo? s-a interesat mărunțelul. – Să moară familia...
MAI MULTOrgasmul muzei
Victorița și Arcimon (fragment din romanul „Orgasmul muzei”, în curs de apariție)
– Și, până la urmă, care-i treaba cu tine, moșule? se interesă Victorița Lipan, ciuruindu-l cu ochii scăpărători. Ea era mică, mică, aceeași de la șaișpe ani, când începuseră să-i crească sânișorii, prefăcându-se în arme letale, cărora puțini îi...
MAI MULTOrgasmul muzei
Fragment din romanul cu același nume, în curs de apariție
Aceste chestiuni de logistică fiind lămurite, în seara cu pricina, Maestrul coborî cu pas măsurat treptele spre subsolul localului „Pitulicea”, amenajat într-o casă veche și discretă, cu un minimum de curte, pe strada Schitul Darvari. De sub...
MAI MULTNoaptea, ca hoții
Fragment din romanul „Orgasmul muzei”, în curs de distilare
„Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă…” De unde bănci? De ce „scundă și mohorâtă”? Ci, mai degrabă locșorul era unul plăcut, din acelea care încă se mai găseau ici-colo, pierdute prin balamucul Centrului Vechi, nebăgate în semă de...
MAI MULT