Actori cârcotași

Email

desen de Traian Furnea

O parte dintre actorii teatrului, neavând unde să locuiască, şi-au făcut mutaţie la locul de muncă.

Ele mai spală o cămaşă, gustă din supa de pe reşoul familial, îi trag una după ceafă ăluia mic, care a şterpelit coroana nefericitului rege Lear şi o dă de-a dura pe scări.

Ei mai urmăresc știrile, ca bărbaţii, se strâng să comenteze meciul… Când se face ora, se-adună cu toţii pentru repetiţie. Muncesc ce muncesc, se despart şi se-ntorc pe la „căminele” lor, în cămăruțele din preajma scenei. Seara se uită puţin la televizorul comun, verifică temele tinerei generaţii, mănâncă şi se culcă. A doua zi o iau de la capăt.

Ca spectatori obiectivi şi imparţiali la reprezentațiile acestui colectiv de talente, trebuie să facem abstracție de apariția vreunor detalii casnice – un nasture lipsă, o răceală între soţi, o barbă de două zile, un ruj străin pe gulerul cămăşii. Dacă am vâna aceste amănunte, ar fi ca şi cum ne-am invita acasă la nişte oameni şi le-am urmări vieţile.

Că au probleme cu spațiul locativ, și în general cu viața pe care ne-o croiesc tuturor oameni mai pricepuți ca noi, ar mai fi cum ar mai fi. Dar dintr-un motiv oarecare (poate nu sunt destul de ocupați, poate sunt plătiți de agenturile străine secrete, poate sunt actori din statul paralel șamd) s-au apucat să mai și protesteze în legătură cu lucruri la care nu se pricep deloc. Ordonanțe, buget, justiție, politică…

Parcă n-am avea destui parlamentari onești și competenți, destui meșteri cârmaci pentru mândra corabie a țării. Actori cârcotași ne mai trebuie. Bine le zice un președinte de organizație locală, venit la București să-l pupe în… mandat pe Șeful și să vadă piesa aia, „Romeo nu-știu-cum”, a lui Șespir:  „Pune, mă nene și învață-ți replicile tale, lasă-ne pe noi cu replicile noastre politice, strategice, că nu te pricepi…”

Cineva, acolo sus, pe culmile ameţitoare unde se taie bugetul în felii din care, la vale, pentru teatre, mai ajung firimiturile purtate de vânt, a făcut un raţionament simplu: „Băi, poate ospătarul să doarmă la cârciumă, pe mese, şi-a doua zi să servească publicul consumator? Poate, normal. Aşa. Poate marinarul să doarmă pe vapor şi mai târziu, cine ştie, să ajungă chiar şi ministru, ori primar? Poate. Pot strungarul, vânătorul, şoferul, ministrul să doarmă la locul de muncă? Pot. Și ăia nu cârtesc. Atunci ce mă-sa se fandoseşte actorii ăștia? Ia, să le luați și cămăruțele prin care stau acuma, saltelele, decorurile, costumele. Să rămână numai cortina, ca să aibă ce trage, să nu le mai ardă de bisuri la proteste!”

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

17 − ten =