EXPERIMENTUL PĂPUȘA !!!
un roman de Dănuț Ungureanu

„Politicianul, analistul, comentatorul, când se referă la insul obişnuit, când îi pun ceva în cârcă, îl numesc «omul de pe stradă». Și ăla nu se supără. S-a obişnuit cu vorbele astea, ca şi când ar fi o haină de lucru, un halat, o salopetă.

Iar el e lesne de identificat. Lefurile mici, ratele, concediile în hoteluri părăginite, alimentele măsluite, funcţionarii funcţionând pe bază de şpagă, apa caldă rece, astea sunt pentru «omul de pe stradă», ce s-o mai întoarcem.

Dacă ai ceva important de lămurit, ferește-te de specialiști, căci ăștia au o boală de cap veche: îşi închipuie că toţi ceilalți sunt la fel de specialişti şi le vorbesc ca atare. Dar «omul de pe stradă», el ce spune? Sincer, habar n-am  de ce trebuie să vedem ce tot zice ăsta. Ori ne vedem fiecare de treabă, ori cerem părerea unuia și altuia pentru orice, că aşa pare corect.

Știi care-i esența politicii? S-o ții pe-a ta, chiar când nu mai ai niciun argument. Cine vrea să te creadă, te crede oricum. E ca prima dragoste.

«Pulsul străzii».  Să ne ierte Dumnezeu, că tare mai suntem poeţi… Pe când «tensiunea străzii», «glicemia străzii», fundul de ochi, hemoglobina şi leucocitele străzii, sumarul de urină?

«Pulsul străzii» e altă şmecherie care-i face pe fraieri să creadă că o problemă e atacată cu maximă seriozitate. Dacă cei «de pe stradă» s-ar pricepe naibii la ce-i întrebi, treacă-meargă… Dar aşa, ăia care nu înțeleg nimic îi zăpăcesc şi pe ăia care, de bine-de rău, mai desluşeau câte ceva.

Mai bine nu-i mai întrebi nimic, sau știi ce? Dacă ne luăm toți câte-un petec de hârtie şi-un rest de creion, ne distrăm de milioane. Îi întrebăm orice prostie ne trăznește prin cap, iar ei  ne răspund serios. Toată lumea mulțumită.”

(fragment din romanul „Experimentul Păpușa”, în curând, la editura Tritonic)