Experimentul Păpușa
Un thriller politic de Dănuț Ungureanu

„Vremurile în care masele se supărau dacă erau minţite au rămas în cartea de istorie. Adevărul a devenit atât de banal că nu mai merită popularizat. Dar minciuna s-a integrat atât de bine tabieturilor cotidiene încât nu mai deranjează pe nimeni. E floare la butonieră, figură de stil, un joc de societate, o ilustrare a bunelor maniere. E ghiduşia îngăduită, epigrama, bătaia amicală pe umărul omului de rând. A fi minţit de câteva ori pe zi nu-i mai neplăcut ca pişcăturile unui ţânţar.

Contează însă calitatea, mai ridicată ori mai scăzută, a minciunii. Oamenii dau din umeri şi-şi văd de treabă când şefii lor îi mint. Asta-i meseria şefilor. Dar le sare rău ţandăra dacă minciuna e una de proastă calitate. Varianta romanticului «minte-mă frumos», nevoia de superminciuni se distinge azi prin crearea unei dependenţe.

Omul modern nu mai acceptă să fie minţit oricum. A-l încerca prin minciunele stângace, copilării, neadevăruri anemice, e o insultă adusă spiritului său, inteligenţei, antrenamentului la scenarii. Omul zilelor noastre ia minciuna ca pe o provocare. Să-l provoci la modul pueril înseamnă să-l faci prost pe faţă. E important aşadar, dacă-l respecți, să alegi minciuna potrivită..”