Apucături din vremea molimei

Email

Există oameni care se spală pe mâini (!). Îi zăreşti uneori, la ceasuri târzii din noapte, ascunzându-se stânjeniţi de curiozitatea mulţimii, care nu întârzie să comenteze răutăcios acest obicei ciudat.

Există oameni care se spală pe faţă (!!!). Era să văd eu însumi unul, odată, când să intru într-o toaletă. Un om cu faţa udă a ieşit de acolo, m-a privit suspicios şi-a dispărut iute în întuneric. S-ar fi putut ca picăturile de pe chipul lui să fi fost numai transpiraţie, ori lacrimi. Dar atunci de ce şi-a ridicat gulerul hainei ca şi cum s-ar fi ferit să-l recunoască cineva? Eu îl bănuiesc că se spălase pe faţă.

Cică ar exista şi unii care se spală în urechi (!!!!!). Asta mi-a povestit-o însă unul în legătură cu care se spune că le cam umflă. Despre oameni care se spală şi pe mâini şi pe faţă şi în urechi n-am auzit.

Era într-un sfârșit de iarnă. Bântuia o gripușoară de mai mare dragul. Am mers la un birt unde aveau o ciorbă de peşte, o grozăvie. Când mă servea, chelneriţa băga vârful degetului mare în farfurie, nu mult, doar cât să nu-i scape şi să-i dea gust.

Am mai observat un lucru interesant. O altă doamnă, extrem de eficientă, făcea porţiile de crap la grătar. Lua o bucată de crap, un pătrunjel, trei felii de lămâie, doi pumni de cartofi prăjiţi. Le aranja pe farfurie, cu simţ estetic, şi porţia era gata. Se apuca de alta. Când era în formă, lucra două sau chiar trei porţii deodată. Era o plăcere s-o priveşti.

După treizeci de cicluri s-a oprit şi s-a spălat pe mâini. S-a spălat bine, cu detergent. Pe urmă a luat mătura şi i-a ars un măturat atât prin local cât și prin curte. La sfârşit, a apucat cârpa de şters pe jos, a stors-o de-a pârâit şi-a făcut podeaua lună. „Halal femeie!” mi-am zis. Ciorba și crapul mi s-au părut de zece ori mai gustoase.

Când a lăsat în pace cârpa, s-a apucat din nou de porţii. Un crap, un pătrunjel, lămâie, un pumn de cartofi. M-am dus la dânsa şi-am rugat-o să se spele pe mâini înainte de porţia mea. „Păi m-am spălat, n-ai văzut?” s-a mirat. „De câte ori vrei să mă spăl?” Dacă aş fi insistat, m-ar fi luat drept unul dintre acei mofturoşi, care, neavând altceva mai bun de făcut, găsesc noduri în papură.

Desigur, mulţi se întreabă chiar în momentul de faţă ce Dumnezeu m-am apucat să vorbesc despre spălatul pe mâini, când ţara are atâtea probleme mult mai importante, cum ar fi, de pildă, virusul ăsta nou. Drept să spun, habar n-am.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

12 + eleven =