Eminescu? Nu cunosc.

Email

Într-o noapte, un amic a tresărit, lac de sudoare, copleşit de flăcările geniului. N-avea la îndemână creion şi hârtie, aşa că a mâzgălit pe zugrăveala peretelui, cu vârful cheii yale. A mâzgălit două versuri nemuritoare:

„Era pe când nu s-a zărit… Azi o vedem şi nu e…”

O mulţime de cetăţeni l-au avertizat a doua zi că ar mai fi compus cineva versurile respective. Mă rog, asta poate să zică oricine. Cum descoperi ceva nou, cum se găsesc o groază să-ţi strice cheful. S-a interesat totuși. În zilele noastre, orice zevzec te dă în judecată pentru te miri ce și-apoi îți petreci niște ani prin tribunale.

Ei, a aflat că, vezi Doamne, ar mai fi scris unul, Eminescu, așa ceva. Cică dacă ai fi făcut rost, de undeva, de un manual pentru limba română (un lucru mai ridicol nu s-ar fi putut inventa, ca să bage mâna miniștrii în buzunarul contribuabilului) ai fi găsit pe-acolo ceva gen.

Așadar, încă vreo o potlogărie politică. Noroc că nu i-a luat în seamă. A scris iute un poem, în care a montat ca nestemate scânteile de geniu nocturn.

„Era pe când nu s-a zărit… Azi o vedem şi nu e…”

Problemele au apărut însă la publicare. Amicul a predat nemuritoarele versuri. Serviciul de corectură era foarte vigilent. „Azi o vedem şi nu e”? s-au revoltat niște doamne. „Dar nu-i în regulă, nu sună normal. Mai logic este azi o vedem, dar nu e”.

Așadar, versurile au apărut în paginile publicaţiei astfel: „Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem, dar nu e…”

Amicul a crezut că înnebuneşte. Mai ales că ăia care-l tot băteau la cap că a mai scris cineva versurile cu pricina se înmulţiseră ai naibii. S-a gândit să scoată o carte despre oameni, despre viaţă, despre univers. Începea aşa: „Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem şi nu e”.

Editorul a făcut totul ca să exprime corect spiritul autorului. S-a documentat despre ce publicase amicul nostru, inclusiv versurile mai vechi, de când cu doamnele corectoare. Aşa se face că volumul a apărut în librării cu următorul motto: „Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem, dar nu e.” Amicul s-a îmbolnăvit de nervi.

La bătrâneţe, deşi nu renunţaseră la ideea că altcineva scrisese versurile buclucașe, binevoitorii s-au mobilizat să-i dedice un film biografic. Ar fi trebuit să înceapă cu versurile „Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem şi nu e…”

Cu ultimele puteri, amicul nostru s-a târât până la actorul din rolul principal, implorându-l să respecte „şi”-ul. Vedeta i-a râs în nas. „Băi tataie, băi nea! Mai pune și mata mâna pe-o carte. Corect se zice „azi n-o vedem, pe unde dreacu o fi?”

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × two =