IA-LE VIEȚILE, ANGEL!
Fragment din romanul în curs de apariție

Email

Merge lângă fereastră.

De la etajul zece, ar trebui să vadă până hăt – spre Voluntari și Dobroești, unde gospodarii se-ascund sub bolte de viță și se cinstesc cu vin rece, ținut în peturi, prin pivnițe mirosind a pământ și cărămidă de-o sută de ani.

Dar privirea i se poticnește iute în pereții blocurilor ce alcătuiesc curtea interioară a cvartalului. Încă un puț uriaș, în care se scufundă necontenit copilării și idile, sedimentându-se.

Dacă ar fi cunoscut dacii betoanele prefabricate, ar fi ridicat ziduri de cetăți la fel de înalte ca astea, de care e plină mândra Capitală. Nu i-ar mai fi cucerit Traian în veci. Am fi rămas necuceriți, vai mama noastră, încă multă vreme, exportatori de mânji, copii, viezuri, moși și berze…

2 Comments

  • Marius Viorel Conu Posted octombrie 22, 2020 7:23 am

    fain…😉

  • Dănuț Ivănescu Posted octombrie 26, 2020 9:59 am

    Prea puțin. Zgârcitule!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 × 5 =