O veni Moșul cu niște grade?

Ştiaţi că, acum nu foarte multă vreme, unii oameni se numeau, având în vedere natura locului în care domiciliau, „locatari de bloc”?

Aveați habar că, uneori, acești „locatari de bloc”, dacă nu mai puteau achita unele utilităţi şi servicii publice, erau lipsiţi de ele în mod oficial?

Ei bine, acestor nefericiți, ghinioniști, nu știu cum ar fi fost mai bine să le zicem, poporul le mai spunea şi „debranşaţi”.

Însă lucrurile înintează nestăpânite și progresului nu i te poți opune…

După ce s-au constituit ca asociaţii de chiriaşi, organizaţiile de locatari ale blocurilor, oricare ar fi fost ele, au suferit, în sensul cel mai concret al cuvântului, trecerea la asociaţii de proprietari. Iar mai spre zilele noastre se vorbea chiar să le transforme în asociaţii de debranşaţi, căci tot mai puțini își mai permiteau luxul de a plăti spălatul cu apă caldă, ori zece grade peste zero în vreun colț al apartamentului.

Cum spuneam însă, lucrurile au evoluat.

În prezentul civilizației europene, cetățeanul nu mai suportă umilința de a fi debranșat de la binefacerii căldurii, din pricină că nu are destui bani în buzunar. Nu mai este nevoie. Cetățeanului i s-a descoperit și consfințit dreptul de a fi debranșat de la produsele Celsius chiar dacă le plătește. E și mult mai corect politic. Nu mai avem de a face cu o discriminare a celor care achită, față de cei care nu achită.

Debranşaţii pe stil nou, care tremură și miros solidar, în același fel, se strâng seara, la focul de tabără din faţa scării şi se evaluează unul pe celălalt cu coada ochiului. Dacă vreunul din ei e mai transpirat, înseamnă că, într-un fel sau altul, şi-a făcut rost de căldură pe sub mână. Sau de vreo plapumă sintetică, rămasă de la bunici.

Între două pânde, povestesc de-ale lor. Unul, de pildă, a contactat prin internetul unui cumnat care locuieşte într-o altă clădire, printr-o inexplicabilă minune încă încălzită, o asociaţie de locatari din Houston, Texas. Americanii se arată interesaţi de compoziţia stratului de pe acoperişul blocului românesc, pe care-l observă cu ajutorul unui satelit NASA. Li se explică, pe înțelesul lor, de americani, ce este aceea smoală din anii ʼ60.

Un locatar simte că nu mai rezistă ispitei de-a roti robinetul caloriferului, ca să vadă ce se întâmplă (i s-a povestit că pe vremuri se petrecea într-adevăr ceva).

În fine, altul mărturiseşte că a încercat să desfunde coşul cu care fusese prevăzut blocul înainte de-a intra în era încălzirii moderne, inexistente. Ei, şi tot împingând cu o coadă de mătură a dat acolo, pe coș, ce să vezi, peste Moş Gerilă, ăla de pe timpuri.

Normal că l-au luat cu „Huo!”, cum merită toţi comuniştii care vor să ne tragă înapoi, în vremurile întunecate…