Cum se cucerește femeia de peste hotare
(O învățătură din romanul „Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia”)

Email
Mă-ntrebi de-am avut a face cu doamne străine? Mie, frățioare, niciuna nu mi-e destul de străină, toate-mi sunt aproape. Iar dacă te gândești la alte țări, limba mea ştie toate limbile. Află că într-o vreme îmi căzuse cu tronc o domnișoară din Bălcik. O să zici stai, nene, că asta-i colea, la doi pași, iar Bălgaria-i un fel de Românica, numai de vreo trei ori mai mică. De unde străinătate?
Ei, află că nu-i chiar așa. Femeia bălgară are sângele migratorilor de pe vremea lui Gelu Glad Menumorut, și-i greu de strunit ca un cal sălbatic.
În fine, o cunoscusem pe duduia asta, într-o vară, la Doi Mai, când făceam un ban de vacanță, cărând cuferele unor turiști. Și unul, care l-am scăpat de-am stat cu unghia vânătă o lună, era chiar al ei.
Și-a cerut iertare în limba ei și mi-a lăsat, pe lângă pumnul de mărunțiș, o carte de vizită, doar numele și-un telefon. Ce nume frumos… Parcă-l aud și-acuma: Ilia Danova. Și ce ochi… Ca să nu mai zic că se vedea de la o poștă că-i plac hainele care se dezbracă ușor. Și, ca fată frumoasă, degeaba ai minte dacă n-o-mbraci într-un costum de baie.
Până vara următoare am stat pe ghimpi. Când e vorba de necunoscute, mă-ntețesc de la o zi la alta. În gândurile mele, lucrurile se petreceau așa: ajungeam la Bălcik, o sunam, iar Iliada venea să mă ia, proaspătă ca o roză. Mă ducea la dânsa, mă scotea la un club, ceva, și-apoi…
Ei, apoi e-apoi. Se pricep românii să dea din mămăligură, dar firește că eu nu știu boabă bălgărește, iar dânsa românește nici atâtica. Or, câte povești de dragoste nu s-au veștejiti din pricina lipsei de comunicare?
Am apelat la un ucenic al meu, absolvent de Litere. Pentru dumneata, Maestre, mi-a zis el, cuceresc și Japonia! Iar săptămâna următoare s-a și înființat cu un ghid de conversație român-bălgar, special pentru mine. Nu unul întreg, ci doar un capitolaș mai important: ăla despre flirt.
Și-așterne-te, Vlăsio, pe buchisit flirtul bălgăresc. De ce citeam, de-aia mă minunam. Va să zică sunt și la bălgari probleme. Nu merge cu ”hai, fato, că n-am vreme, ori la tine, ori la mine, huța-huța, treaba-i gata, pa și pu, la revedere!” Sunt subtilități, suspansuri, delicatețuri. Iar fostul meu ucenic se gândise la toate. Rând pe rând le descifram, le memoram, mi le-nchipuiam traduse în viață, născoceam urmări.
Începea clasic, ca la manual:
”Bună! Pot să m-așez lângă tine? (Zdrasti! Moje li da sednă?)”
”Pot să te invit să bem ceva? (Moje li da te cerpiă edno?)”
”Ce bei? (Kakvo pieș?)”
Ia uite-al naibii, m-am gândit, drept la țintă ghidul ăsta, nu se-ncurcă.
”Ai venit singură? (Sama li si tuk?)”
”Îmi placi. (Haresvăș mi.)”
”Dansezi? (Ște potanțuvăme li?)”
”Îmi place cum dansezi. (Haresvă mi kak tanțuvăș.)”
Cum zic, drept la țintă, fără farafastâcuri. Dar nici cu mitocănii de să-mi crape obrazul. Hai că-i bine.
”Încerci să m-agăți? (Da me svaliș li se opitvăș?)” zicea smucindu-se fata din ghid, cum fac ele, orice limbă ar vorbi.
Însă mie nici că-mi păsa. Îi dădeam înainte cu-ale mele:
”Ești cu cineva acum? (Imăș li si niakoi?)”
”Ai prieten? (Imăș li si gale?)”
”Arăți foarte bine. (Mnogo ti otivă.)”
”Ești super. (Super si.)”
”Ai ochi frumoși. (Imăș krasivi oci.)”
”Ești foarte sexi. (Ti si neveroiatno seksi.)”
Asta, frățioare, numesc eu acțiune. Am băgat de seamă ce bine sună toate-n limba lor. Replicile astea, care la noi ar pune-o pe fugă pe una mai slabă de înger, erau unse cu marmeladă bălgărească, numai bună s-o-nghită ”gospojița” cu gurița ei.
Pe urmă am trecut la atac.
”Nu vrei să ne plimbăm un pic? (Haide da se porazhodin malko.)”
”Pot să te conduc acasă? (Moje li da te ispratiă do vas?)”
”Pot să te sărut? (Moje li da te țelună?)”
Ei, dar îți spusesem că lucrurile nu sunt simple nici la ei. Gena de cal sălbatic, migrator.
”Nu m-atinge! (Mahni si rățete!)”
”Aventurile de-o noapte nu-s genul meu. (Ne săm za edna noșt.)”
Se prea poate ca în faza asta să ia haiducul și vreo pălmuță, pe obraz. Însă la urmă și cel mai nărăvaș căluț se lasă strunit.
”Ai un prezervativ? (Imăș li prezervatif?)” zice ea suspinând.
”Este un automat la baie. (V toaletnăta imă ăftomat za prezervativi.)”
”Mă atragi teribil. (Strașno me privliciș.)”
Și nici eu nu mă las mai prejos.
”Sunt nebun după tine. (Lut săm po tep.)”
”M-am îndrăgostit. (Vliubih se v tep.)”
”Mă gândesc la tine tot timpul. (Neprekăsnăto misliă za tep.)”
”Nu pot să trăiesc fără tine. (Ne mogă da jiveiă bes tep.)”
”Te iubesc. (Obiciăm te.)”
Ce domnișoară, chiar dăltuită în gheața Balcanilor, ar rezista unei asemenea avalanșe, ce femeie ar rămâne-n picioare după o așa serie? Să-mi arate careva una și-o iau mâine de nevastă, Doamne ferește! Nu s-a născut…
Ei, și lucrurile mergând așa bine, iată-ne pe-amândoi la așternut, un ceas mai târziu, goi-goluți, suflând greu, dar cu sentimentul datoriei împlinite. Iliada fumează mulțumită țigara de după. Fac tutun bun bulgarii.
Iar eu nu-s din ăia care, când se văd cu sacii-n căruță, își dau arama pe față și-o șterg cu palma-n fund. Susțin elegant conversația de la postludiu:
”Ce faci mâine seară? (Kakvo ște praviș utre vecer?)”
”Îmi dai numărul tău? (Ște mi dadeș li nomeră na telefonă si?)”
”Te sun. (Ște ti se obadiă.)”
Mă-ntrebi, frățioare, cât de bine au mers lucrurile pe teren? Nicicum. Am sunat-o pe Iliada asta o lună, de-am anchilozat cu mâna îndoită la ureche, pe telefon. Nota de plată (smetkătă) m-a sărăcit. N-a răspuns nici până-n ziua de azi.
Mustăcești, muceo, ți-oi zice poate că n-am apucat chestia cum trebuie. Dacă-i pe-așa, să te văd pe tine cum te descurci, când o fi cazul…

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seventeen − twelve =