Snoava polițaiului din Calafat
Fragment din romanul „Ia-le viețile, Angel!”

Vin întăririle, în plutoane a câte cinci mititei și-o halbă. Taraful de trei – vioară, acordeon, țambal,  reglează cele dintâi acorduri. Curând vor ataca niște șlagăre, ba mai leșinate, ba mai înverșunate, apoi se vor plimba printre mese, cerșind dedicații și mărunțiș.

– Zi-mi, Oltene, una de-a noastră, din poporul polițienesc, să mă relaxez și să le scornesc mai bine.

– Zic, se luminează celălalt.

Și nu-i trebuie decât o secundă pentru pregătire.

– Unui actor celebru – nu dau nume, că este încă în centrul atenţiei și poate-i dăunează la parametrii de imagine, la rating, știu eu ce, îşi începe Olteanul relatarea, îi furară maşina. Tevatură, nervi, vă daţi seama. „Domne, o parcai şi după cinci minute nu mai era acolo!”

Când să dea telefon la poliţie, hop, sună unul la uşă. „Maestre, tăiaţi-mă, spânzuraţi-mă, eu sunt vinovatul, soţia mea este în luna a noua şi-o apucară chinurile facerii pe stradă, vă daţi seama, disperaţi, niciun taxi, nu opri nicio maşină, nu putui suna la ambulanţă, că mi se termină bateria, forţai portiera dumneavoastră şi-ajunserăm în ultima clipă la spital, acum am un băieţel sănătos şi venii să faceţi ce vreți cu mine, daţi-mă pe mâna poliţiei, eu oricum vă plătesc paguba, bine că scăpară soţia şi ăla micu’…”

– Deci, continuă Olteanul, maestrul e năuc, întâmplarea asta nemaipomenită o să-l ridice mult în ochii prietenilor când o s-o povestească la vreo agapă, cum le zice la chefurile lor, cu alți artiști. Îl invită pe admirator înăuntru. Ia banii pentru repararea portierei, nici nu vrea să mai audă de poliţie (bine că se văzu cu maşina înapoi) îl felicită pe proaspătul tată şi-i dă, la rugăminţile înlăcrimate ale aceluia („maestre, eu aş vedea de-o sută de ori la rând un spectacol de-al dumneavoastră, fără să mănânc, fără să beau apă…”), îi dă un bilet pentru premiera din seara următoare. Se despărțiră preteni la cataramă, ce să mai…

– Şi? întreabă, cu limba împleticită, Dani Luna.

Olteanul a exersat de multe ori pauza de efect care urmează.

– E, păi și-n seara următoare, după premiera care, de altfel, a fost un triumf, se întoarse pe la miezul nopţii, binedispus, şi-şi găsi apartamentul gol ca-n palmă. Veniseră c-un camion şi-i umflaseră tot, tot. Admiratorul, care era și el artist în meseria lui, făcuse mulaje după cheile locuinţei. Până şi scaunul şi lanţul de la closet i le luară.

Comisarul  zâmbește subțire, la această din urmă precizare. Evaluează valoarea literară și educativă a snoavei, fără să se grăbească.

– Hai să bem pe chestia asta…