Îi umilim pe japonezi

Email

În povestea care urmează este vorba despre gropile japonezilor.

Textul ar putea părea unul fantastic, ori și mai și – științifico fantastic. Asta numai pentru că unii fac pe deştepţii, insinuând că drumurile nipone n-ar avea aşa ceva, gropi. Firește, acești cârcotași, care le neagă acelor cetățeni ai Asiei dreptul de a-și buși mașinile într-o denivelare, sau o spărtură în asfalt bine executată, se bazează pe filmele cu samurai, în care binele învinge răul.

În treacăt fie spus, prin părțile noastre încă nu s-a descoperit un bine atât de bun încât să învingă răul gropilor autohtone. Și, slavă Domnului, doar am avut și noi puzderie de haiduci, eroi, daci, mulți alți slujitori ai binelui.

Pe de altă parte, gropile japonezilor merită toţi banii. Mi-a povestit o prietenă care are o cunoştinţă poştaş, care o dată, de curiozitate, a lecturat una dintre scrisorile din geantă, fiindcă a observat că vine de la Tokyo.

În primul rând, a aflat poștașul cu pricina, iar prin intermediul lui ne-am lămurit și noi, gropile din asfaltul lor sunt îngrijite, nu ca ale noastre – cum dă Domnul. În fiecare groapă niponă, de dimensiuni confortabile (japonezul este mărunţel, dar dacă nu încape, municipalitatea mai lărgeşte groapa; ei nu glumesc cu drepturile contribuabilului), se află o canapea şi un televizor color.

Din economie de spaţiu, barul e amenajat într-o nişă a televizorului, lângă bibliotecă. Nişte sake, acolo, un pic de orez, un sushi… Oameni modeşti. Şi biblioteca… Dacă se-ntâmplă să fii japonez şi se-ntâmplă să cazi în vreo groapă, cu maşină cu tot sau fără, pui mâna şi citeşti o carte până vin să te scoată.

Firi iscoditoare, japonezii s-au plictisit până la urmă de gropile lor. Au dat roată cu privirea, să descopere prin lume noi pieţe, noi provocări. Le-au făcut cu ochiul gropile din România. Atâtea gropi la un loc, virgine, neumblate, nu mai văzuseră de la formarea arhipelagului nipon. În plus, a rezultat din cercetările lor, autoritățile nu se ating de ele de zeci de ani, ceea ce nu poate însemna decât că au o mare valoare. Sunt un tezaur național.

Asiaticiii-au frecat mâinile de bucurie. Câte lucruri se pot face cu gropile astea! Câţi bani poţi să investeşti! Câte studii interesante!

Dacă pe-ale lor le lărgiseră, cu ale noastre s-au gândit să încerce ceva nou: să le astupe. Aveau japonezii o maşină de astupat gropi, o minunăţie. Ultimul răcnet. Trecea pe deasupra gropii şi în urma ei rămânea asfaltul lis. A trecut maşina asta peste gropile româneşti până i s-au tocit roţile. Nu se astupa nimic, ba apăreau şi altele noi. Japonezii se cruceau. Umbla un zvon că noaptea cineva de la primărie juca tontoroiul pe caldarâm, ca să înmulţească gropile.

În cele din urmă, înfrânţi şi umiliţi, samuraii şi-au făcut sepuku. Ăsta e un fel de harakiri, cum am învățat noi tot din filmele alea, dar mult mai temeinic.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 × four =