Cartea cu șuriu
Fragment din romanul „Ia-le viețile, Angel!”

Cu urechile încă țiuind și plămânii ferfeniță din pricina bașilor revărsați de pe scenă, Pătuleasa-Junior o târăște pe sor-sa prin mulțimea deasă de transpirați, până când răzbesc mai spre margine, într-o rariște unde se poate respira.

Ea a făcut pe nebuna la început, că el o cară de-o aripă sub privirile amuzate ale întregii găști. Dar s-a consolat iute, amintindu-și că a adus-o la cântare pe banii lui. Din când în când, aruncă totuși o privire critică spre rucsacul greu de pe umărul tânărului.

‒ Bro, îl bombăne, pe vremea voastră așa mergeați la concert, băi nene, cu bagaj? Unde te iau, mă faci de cacao.

‒ A trebuit să-mi iau laptopul cu mine, o lămurește studentul, nu te-ai prins? Ai grijă cum calci, o mai sfătuiește, strivind sub tălpi covorul de pahare și alte plastice, cioburi, felurite deșeuri, cum îi șade bine unui oraș european, civilizat.

E aproape miezul nopții și până la garsoniera din Calea Moșilor mai fac, cu ieșirea din parcare, cu slalomul lent printre grupurile de metaliști, sataniști, foști punkiști și alții încă neafiliați, cu drumul în sine, vreo jumătate de ceas.

Între timp, toate se vor fi sfârșit în Vatră, își spune tânărul. Polițiștii au găsit casa spartă, ca urmare a unui telefon anonim, n-au descoperit pe nimeni prin împrejurimi și-au lăsat pe cineva de pază, pînă când se vor lămuri, a doua zi, pe lumină, cine-i păgubașul. Urmează o scenetă pe care va trebui s-o joace față de Dana, față de oamenii legii, telefon la tăticul & mămica și-așa mai departe.

Măcar și-a cumpărat ieșirea din beleaua cu care-l strivește Angelul său păzitor. În rucsacul pe care o să-l pună la păstrare sunt multe vacanțe de vis pentru el și Cami. Trebuie doar să-și joace cărțile cum se cuvine.

Brusc, i se înmoaie picioarele.

De pe celălalt trotuar, aproape de parcarea unde a lăsat renoul, Angel îi face semne prietenești. În mâna dreaptă, ține exemplarul hărtănit al romanului „Rămas bun pentru vecie”. Un titlu ales parcă tocmai pentru astfel de ocazii.

‒ Ia uite, Sergio, observă și Freddie. Frumușelul ăla nu e unul Angel? V-am văzut împreună, într-una din zilele trecute, când mă prosteai că tocești. Și mi-a zis Nana-mică despre el că-i un băiat prea cuminte, neinteresant. Dar dacă a venit la cântare, mai sunt speranțe. Mi-l prezinți?

El face un efort uriaș să-și ascundă spaima.