Mileniul trei la Dărâmata

Email

Unii sunt convinși că funcţia de primar al comunei cere o activitate lejeră, dedicată unor obiective foarte, foarte generale, subsumate unei strategii pe care o execută „ăia de la centru”. Nu trebuie să-ți bați capul. Mai pe româneşte, prostul satului crede că şi el poa’ să fie primar, dacă dă o ţuică pe gât şi sparge un pumn de seminţe la colţul uliţei. Mai grav e când cinci-şase din ăştia nimeresc într-un eşantion pentru sondarea opiniei publice şi apucă să zică ceva. Sunt votați automat de către cea mai mare parte a deștepților, ușor impresionabili de sondaje.

Folosim ca model primăria comunei Dărâmata, dintr-un judeţ tipic al patriei noastre. Domnul primar descinde la sediu din şaretă (merțanul s-ar strica după o sută de metri, dar calul e sfânt).

Problemele sunt numeroase. Vorbim despre probleme adevărate, nu despre fleacuri cu care-și pierd vremea numai cei cu gândirea limitată: drumurile desfundate, ori școlile din care, în cazul unui cutremur de trei grade rihter, rămâne în picioare doar falnicul closet din curte.

Așadar, pe ordinea de zi au fost trecute: ritmul trepidant al mileniului, încălzirea globală, revoluţia tehnico-ştiinţifică, emanciparea sexuală (au, mamă…), fenomenul drogurilor și mişcarea „flower power” (care, pornind din America anilor ’60-’70, a trecut Atlanticul şi-a ajuns, în sfârşit, la Dărâmata). Nimic nu ocoleşte comuna, constată domnul primar, scărpinându-se.

Brutăria mai avea puţin şi-i tăiam panglica. Scumpirile de tot soiul au pus însă în mişcare resorturile misterioase ale economiei de piaţă. Doamna Elena de la contabilitate deduce preţul viitorilor covrigi la 10,43 de lei bucata. Au fost luate în calcul transportul, butelia de aragaz condiţionată de economia rusească, făina.

Reiese că un covrig ar ieşi mai ieftin cu făină de import din Columbia. Domnul primar râde prosteşte, cum îi șade bine unui edil care a exersat temeinic niște eventuale ieșiri în fața presei. Dar doamna Elena, o nesuferită de tehnocrată, îi demonstrează negru pe alb. Columbia. Dărâmățenii rămân astfel fără panificație mioritică, iar cotarlele localității, care deja își pregătiseră cozile pentru covrigi, intră în depresie.

În schimb, în localul brutăriei se poate deschide un centru de perfecţionare. Dărâmata s-a înfrăţit anul trecut cu Sasebo (Japonia). În schimbul a douăzeci vedre de ţuică, de la nea Pantelie, care s-a lăsat cam greu, dărâmățenii au căpătat treizeci de laptopuri şi-o imprimantă laser color. În loc să le dea elevilor („că e mici și le strică mucoșii”), sătenii descifrează ei înșiși tainele programelor Word, Excell, Photoshop.

În fine, dacă tot aduserăm vorba despre informatizare, domnul primar, bun strateg, va încerca o apropiere de neamul lui Moaşă. Ăştia s-au înfrăţit cu New Jersey și pentru zece deca de tulburel au acces cu trafic nelimitat la Internet.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fifteen + thirteen =