Revoluția locativă

„Hai noroc! Dumneata ai cerut o cameră la etajul opt?”

„Să trăiţi! Nu, noi am cerut trei camere la etajul unu. Soacra-i bătrână, patru copii preşcolari, nevasta cu sciatică…”

„Aşa? Hm, curios… Dar, ia te uită, în ce cort frumos locuiți acum! Și încăpător… N-aş fi crezut în ruptul capului că încap şapte persoane într-un cort de patru”.

„De fapt, e de două. Nici noi n-am crezut la început. Iar anul trecut, când cu vârfurile de pandemie, am locuit prin rotație, ca să putem respecta izolarea socială”.

„Marfă poloneză, nu? Am avut şi eu unul, când eram student eminent. Mergeam pe munți, mamă, ce vremuri…”

„Ei, poate pe vremea aia aveau săracii urși ce mânca… Dar poftiţi înăuntru!”

„Mulţumesc, mulțumesc, n-aş vrea să deranjez. O mai fi cineva în pijamale…”

„Ce pijamale, care pijamale? Dormim deja îmbrăcaţi, ne antrenăm pentru la iarnă”.

„Serios? Bravo, ăsta da spirit civic! Și practic. Dacă nu dai bani pe pijamale, pijamalele, logic, nu se uzează și durează mai mult. Apoi, eşti gata în orice clipă”.

„Mă scuzaţi, gata de ce?”

„Cum de ce? Dumneata pe ce lume trăieşti? Crezi că traiul fără griji ține la nesfârșit? Există seisme, incendii, alunecări de teren, inundaţii… Te-ai întrebat cum e să părăseşti în fugă, cu soacra preşcolară, nevasta bătrână şi patru copii cu sciatică, o garsonieră care se zgâlţâie la etajul opt?”

„Un apartament la unu, v-am mai spus… Mă rog, aveţi dreptate. Dacă ne cade cortul ăsta în cap, nu-i mare scofală”.

„Normal. Unde mai pui că sunt şapte capete. Greutatea repartizată pe şapte capete e nimica toată”.

„Vă pricepeţi”.

„Firește! De pildă, în aceeași ordine de idei, dar ţineţi cont că deocamdată e doar o teorie de-a mea, dacă am repartiza cinci familii într-o garsonieră, ce s-ar întâmpla la cutremur?”

„Ce s-ar întâmpla?”

„Judecaţi, nu vă daţi bătut. Chiar dacă ar cădea tavanul, n-ar mai fi nici un pericol, la câte capete, mâini și spinări sunt acolo, să-l susţină. De fapt, nici nu s-ar mai prăbuși blocul, dacă s-ar sincroniza toți locatarii”.

„Dumneavoastră sunteţi un geniu”.

„Ei, lăsaţi, e doar fizică simplă şi puţină aritmetică. Extraordinar! Ce este aceea?”

„O spirtieră. Facem dimineaţa ceai. Sau supă, depinde”.

„Depinde de ce?”

„Depinde de ce-avem”.

„Nemaipomenit! Dumneata ştii ce probleme sunt la bloc cu gazele, cu apa caldă? Știi ce necazuri ai avea cu agentul termic în garsoniera de la etajul opt?”

„Apartamenr. La unu.”

„Mă rog, poate lăsăm obsesiile astea. Dumneata ai independenţă energetică. Nu vrei să facem un schimb de locuinţă? Uite, eu am patru camere în centru”.

„Și adică să-ţi dau cortul meu? Fugi, domne, de-aici, mă iei de fraier?”