Turism rural
Din volumul „Români deja deștepți”

Email

„Ştiu eu ce ne trebuie nouă”, îmi spune pentru a nu ştiu câta oară vecinul, peste gard (gâştele şi purceii şi-au întrerupt câteva minute interpelările, pentru a ne acorda toată atenţia). „Ne trebuie un turism sănătos, cu o origine sănătoasă. Fără fițe, fără ifose, fără fasoane. Trebuie să atragem în ţară hoardele de turişti străini şi să le luăm euroii, sau dolarii. Ori poate chiar yenii. Ştiu eu ce le trebuie străinilor ăştia.”

Îmi explică planul lui, între două, apoi din ce în ce mai multe ţoiuri de ţuică. La modul general, sunt de acord. În fiecare an am cunoscut cel puţin doi-trei străini. Discuţiile cu ei reluau obsesiv propoziţiile: „Aveţi o ţară minunată. Tradiţiile şi obiceiurile dumneavoastră populare sunt minunate. Bucătăria românească este minunată. Apusurile şi răsăriturile de soare sunt minunate în România. Noi, vesticii, în vâltoarea civilizaţiei am pierdut de mult gustul unei ulcele de lapte proaspăt. Aveţi aceea… cum îi ziceţi? …din porumb măcinat, în fine, e minunată.”

Ulcică de lapte zici? Vecinul scoate banii din saltea şi cumpără o mândreţe de văcuţă. O botezăm „Eclipsa”, pentru că are pete mari, negre şi albe. Dregem gardul cu doi-trei fuştei, scoatem o masă în curte. Vecinul mătură cu palma gărgăriţele din sacul cu mălai şi face câteva zeci de mămăligi.

Între timp, eu îmi consult agenda telefonică. O să-mi scot banii pe convorbirile internaţionale din încasările în euroi şi dolari de la turiştii străini. Ori poate chiar din yeni.

După o mie de telefoane, vine hoarda de turişti. Sunt trei pensionari belgieni pe care i-am cunoscut anul trecut la un simpozion. „Ce ţară minunată…” spune cel mai vârstnic dintre ei, privind cam cu teamă cârdul de gâşte care se apropie sâsâind.

Vecinul le aduce niște mămăligi. Cu celelalte am îndopat purceii timp de o lună. La vederea mămăligilor, godacii o tulesc guiţând înspăimântaţi. Vecinul o ia şi el la fugă, după „Eclipsa”, care nu se mai lasă exploatată de la o vreme nici măcar pentru un mililitru de lapte.

Începe ploaia.

„Minunat!” exclamă cei trei, spărgând mămăligile cu o săpăligă descoperită în dosul cabinei pe uşa căreia vecinul a scris cu var „Country toilette”. Între timp, „Eclipsa” revine exasperată şi răstoarnă masa cu tot ce se afla pe ea.

Ploaia se întețește. Ne refugiem cu toţii pe prispă.

„Minunat!” repetă hoarda de turişti străini. „Minunat! La noapte o să vină şi Dracula?”

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four + eleven =