Singur printre americani

Email

„America, ce ţară de cacao, zice o prietenă. În oraşe, doar străzi şi clădiri, străzi şi clădiri. Aleargă ca bezmeticii, iar femeile umblă în taior şi adidaşi în picioare. Îi scot numai când ajung la birou. Dacă ieşi din oraş, doar case şi garduri vii, case şi garduri vii. Oamenii nu mai comunică între ei. S-au abrutizat. Nu ştiu decât slujbă şi iar slujbă. Le e o frică să n-o piardă… Dar ce mare brânză e o slujbă? Nu-ţi convine, iei alta. Nu-ţi place moaca patronului, lasă-mă nene-n pace, că nu m-ai câştigat la loz în plic!”

Dăm din cap. Prietena noastră nu s-a hotărât încă pentru o slujbă anume. A avut mai multe oferte (acum nu mai are) dar nu s-a ivit aceea care să-i evidenţieze calităţile excepţionale.

„Uite, cum stăm noi aici… Cât e ceasul, trei dimineața? În curând o să se facă ziuă. Ia mergi tu la un american în vizită (dacă te cheamă), să vezi cum cască pe la zece seara (zece seara, îţi dai seama?) şi se vaietă că a doua zi merge la serviciu, că a avut o zi grea, mofturi. N-au noţiunea de prietenie, pentru ei fiecare prieten este un concurent. Păi aşa vă privesc eu pe voi, ca pe nişte concurenţi? Mă gândesc eu să vă iau slujbele? Ce faci, mă, dormi?”

Tresar şi-o asigur că nu dormeam, doar mă gândeam serios la deosebirile dintre americani şi noi, dintre oraşele lor şi-ale noastre.

„Ăştia, în vizită, nici nu te lasă să te apropii de frigiderul lor. Ba chiar trebuie să te duci cu ceva, o atenție, ca pe vremea lui Ceauşescu, că altfel se uită urât la tine. Bani nu-ţi împrumută. Dacă vrei să rămâi peste noapte acolo îţi spun de la obraz că nu li se pare o idee bună. Şi-atunci cum să legi o relaţie? Cum să petreci nopţi, discutând despre Poe, Cioran, cosmos, clonare, euthanasie, marea iubire?”

„Aşa or fi ei, îndrăznesc. Cât e ceasul, patru? Se luminează de ziuă. Nu cred că mai ajungem azi la slujbă…”

„Dă-o naibii de slujbă, nu simţi c-am atins ceva înalt, intangibil? Nu-ţi dai seama că noi, aici, comunicând, am  câştigat de o sută de ori mai mult decât ai fi câştigat tu azi, la nenorocita ta de slujbă? Nu ştiu unde o să ajungă omenirea cu atâta meschinărie. N-aş sta în America, între americani, nici dacă mi-ai da un milion de dolari.”

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 − 2 =