Ceapă nemțească
Din volumul „Români în vorba goală”

Vecinătatea cu unii care au o curte mai frumoasă devine infernală. Dacă ei şi-au făcut o casă mai înaltă, e jale. Dacă în ograda lor cotcodăcesc găini mai multe, mândre şi/sau cornute, surâd mai mulţi purcei, nu ai somn noaptea. Dacă în grădina lor plouă mai mult, suflă un vânt mai finuţ, trece soarele de mai multe ore pe zi, viaţa n-are sens. E greu de trăit cu vecini mai înstăriți.

Ei bine, am pus mâna, după câţiva ani de procese, pe o scamă de teren pe care bunicul, Dumnezeu să-l odihnească, fost mecanic de locomotivă, reuşise s-o cumpere cu banii din singura primă a vieţii lui. Prima asta o luase în următoarele condiţii: pe vremea când intraseră ruşii în ţară, oprise la timp locomotiva, observând că sabotorii burghezo-moşierimii sustrăseseră ditamai tronsonul de şină pentru a-şi fabrica armele cu care loveau pe la spate clasa muncitoare. Clasa muncitoare, având spinarea lată, era lesne de ţintit, deci vulnerabilă.

Abia ce apucaserăm să punem trei răsaduri cu ceapă, când lângă noi s-au mutat nişte nemţi, care au cumpărat un teren de şase ori mai mare. Ăştia au adus o maşină care a săpat grădina în zece minute şi a amenajat zece mii de răsaduri cu ceapă. Ceapă verde nemţească, înaltă ca stuful.

„Nu-i nimic, ne-am zis, avem tradiţia muncii de partea noastră. Punem osul la treabă, primim şi din partea occidentalilor ăştia nişte ajutoare, că doar suntem vecini, aşa-i frumos.”

Şi-am pus osul la treabă.

Dar era o arşiţă îngrozitoare, iar când nu era arşiţă, ghinion, ploua. Osul trebii s-a înmuiat cât ai zice peşte. Nemţii sorbeau răcoritoare prin frunzele cepei deja răsărite, iar maşina săpa în continuare.

„Nu-i nimic, ne-am zis, nu merge cu munca, dar nişte ajutoare tot or să ne dea, căci sunt occidentali civilizaţi, nu-i rabdă inima să aibă vecini săraci.”

Nemţii nu ne aruncau nimic peste gard. Ceapa lor se făcuse cât codrii.

„Nu-i nimic, ne-am zis, nu ne dau ceapă, dar poate că or să ne primească la ei în curte.”

Am bătut la poartă.

„Unde-i ceapa voastră?” ne-au strigat nemţii fără să se urnească.

„A crescut invers, în pământ”, i-am minţit noi.