Genii corectate
Din volumul „Români în vorba goală”

Într-o noapte, un amic de-al nostru a tresărit, lac de sudoare, copleşit de geniu. N-avea la îndemână creion şi hârtie, aşa că a mâzgălit pe zugrăveala peretelui, lângă pat, ca Tolstoi, ori mai ştiu eu cine, cu vârful cheii yale, două versuri nemuritoare:

„Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem şi nu e…”

O mulţime de cetăţeni l-au avertizat a doua zi, dis-de-dimineaţă, că a mai scris cineva versurile respective. Mă rog, asta poate să zică oricine. Cum descoperi ceva nou, cum se găsesc o groază de inşi să-ţi strice cheful. Noroc că el nu i-a luat în seamă.

Problemele au apărut însă la publicare. Amicul a dat la cules nemuritoarele versuri. Serviciul de corectură era foarte vigilent în seara aceea.

„Azi o vedem şi nu e”? s-au revoltat câteva doamne. Dar asta nu e în regulă, nu sună româneşte. Mai corect este «Azi o vedem, dar nu e»…”

A doua zi, versurile au apărut în paginile publicaţiei astfel: „Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem, dar nu e…”

Amicul a crezut că înnebuneşte. Mai ales că aceia care îl tot băteau la cap că a mai scris cineva versurile cu pricina se înmulţiseră ai naibii. A mers la o mulţime de şedinţe terapeutice şi după vreun an aproape se vindecase. S-a gândit să scoată o carte despre oameni, despre viaţă, despre univers. Începea aşa: „Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem şi nu e”.

Editorul, onorat de faptul că amicul nostru l-a ales pentru a-şi exprima opera, a făcut tot ce-i stătea în putinţă ca să exprime corect spiritul autorului. S-a documentat despre tot ce publicase amicul nostru, inclusiv versurile mai vechi, de când cu doamnele corectoare. Aşa se face că volumul a apărut în librării cu următorul motto: „Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem, dar nu e.”

Amicul s-a îmbolnăvit rău de nervi…

La bătrâneţe, în semn de preţuire, deşi nu renunţaseră la ideea că altcineva scrisese versurile cu pricina, binevoitorii s-au mobilizat să-i dedice un film. Filmul ar fi trebuit să înceapă cu versurile „Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem şi nu e…” Cu ultimele puteri, amicul nostru s-a târât până la actorul din rolul principal, implorându-l să respecte „şi”-ul.

Vedeta i-a râs în nas.

„Băi tataie, băi nea! Mai pune și mata mâna pe-o carte. Corect se zice «Azi o vedem, dar nu e».”