Tramvaiul maidanezilor
Din volumul „Români în vorba goală”

Doi amici flecăresc în tramvai. Aşa încep marile drame ale omenirii: cu doi inşi mahmuri pălăvrăgind în tramvai.

„Am văzut, băi, zice unul, la televizor, un câine din Chile care vorbea. Zicea «tata» şi «apă», în spaniolă.”

„Ei lasă-mă! În Chile, băi? Ia mai zi!”

Îi spune, până la prima staţie. Nici nu observă haita de cotarle tolănite pe asfalt, cu limbile de-un cot. Sunt atâţia maidanezi peste tot că nici nu-i mai vezi. Fac parte din peisaj. Nu-i mai vede nici primăria. A, dacă javrele ar purta nişte vulpi albe, nişte astrahanuri…

Neamul lui Azor ciuleşte urechile. „Chile… vorbitor… apă… spaniolă…” Dacă sărăntocii de maidanezi din Chile sunt în stare să-şi revendice dreptul la apă, noi ce să mai zicem?

La un semn, se strânge sfatul corciturilor. Ciolanele reutilizabile sunt depuse în locuri uşor de ţinut minte. Nu laşi osul, chiar dacă ţi s-a propus ceva mai bun. Vin flocoşii de Rahova, voinicii cu cozi zbârlite din Ferentari, bălanii din Berceni. Se adună costelivii de la capătul Colentinei şi încheie un armistiţiu fragil cu tăvăliţii din Vitan. Sosesc vagabonzii cu sânge albastru din Militari, Pajura şi Buzeşti, purtând cu nobleţe cicatricele luptelor pentru teritorii.

„Noi ce cerem?” se-aude din ce în ce mai tare mârâitul revendicativ. „Ce cerem?”

„Oase, multe oase”, salivează unul.

Megahaita îl priveşte cu dispreţ, în vreme ce el se retrage scheunând.

„Imunitate”, zice altul.

„Ce, eşti căţel? Imunitatea e pentru iepuri.”

„Nişte regii, o întreprindere, un colos industrial, să zburdăm după pofta inimii, să dăm din cozi prin hale şi să ne ușurăm pe marile utilaje, să le poarte noroc.”

„Mai mare daraua decât ocaua”, latră unul mai bătrân. „O să stăm nopţile, să păzim ditamai şandramaua. Trebuie să cerem ceva simplu. Ceva ieftin, mult, bun. Uşor de păstrat, pe care nu ţi-l ia nimeni şi dacă-l ai nu-ţi mai trebuie nimic în viaţă.”

Nimeni nu ştie ce să ceară, deşi se gândesc toţi de turbează.

Nici nu vor să conceapă că ăla din Chile, deși s-a străduit să vorbească, n-a căpătat decât o dușcă de apă.