Domnul deputat
din romanul „Fata și Frica”, în lucru

Domnul deputat Stanomir urmărește distrat pe fereastra portierei din spate lumea trecând pe lângă dânsul în mare viteză. Viteză la care se cristalizează un gând cu alură filozofică: țara asta devine mult mai suportabilă. Și poate mai lesne de gestionat, din anumite puncte de vedere.

Când își mută privirile de la defilarea rapidă a societății pe care o servește zilnic, vede în fața lui, ușor stânga, la nici un metru, ceafa mereu proaspăt rasă a șoferului badigard Paleacu. Ceafa  și umerii lați, dând să izbucnească din croiala costumului, îi dau domnului deputat liniștea de care are atâta nevoie în fiecare dimineață. Înainte adică de-a se avânta în vâltoarea problematicii complexe, riscante și de mari reponsabilități a politicii. Povara de fiecare dimineață, cu excepția, desigur, a zilelor de odihnă și-a sărbătorilor legale. Totul e legal în patria noastră…

Dar astăzi e zi de muncă. Au ajuns la sediul partidului. Bemveul trece de arabescul monumental al porții, ocolește larg pe aleea pietruită și se oprește în fața intrării.

‒ Stau un ceas, un ceas jumate, îl avertizează pe Paleacu. Du-te și mănâncă ceva. Totuși, fii pe fază, că s-ar putea să te sun mai repede.

A vrut, acum o vreme, să-l învețe niște gesturi simple, cum ar fi să-i deschidă portiera pe dinafară, să-i înmâneze respectuosdea pardesiul și servieta. Dar s-a resemnat iute, înțelegând că n-o să poată obține un asistent stilat din acest bătăuș priceput, se zice, în profesiunea lui. La urma urmei, ce ți-ai dori în aceste vremuri tulburi? Un partener de calambururi sclipitoare, sau niște labe de urs, care te scot din cine știe ce belele?

‒ S-a-nțeles, șefuț…

„S-a-nțeles, șefuț…” Of, Doamne…