Luna trecută mă hotărâsem să scriu o Mare Carte. O asemenea decizie e foarte greu de luat în viaţă, cel puţin când o iei prima oară. Nu ştii dacă eşti pregătit să scrii Marea Carte, nu ştii dacă ceilalţi sunt pregătiţi s-o citească. Parcă ar fi o...
MAI MULTCartea nimicurilor (13)
Fragment din romanul cu același nume
– Era demult, tare demult, am început ca un băsmuitor adevărat, pe vremea când tu te potcoveai cu note maxime la-nvățătură, iar eu învățam să-mi petrec nopțile prin alte paturi… – Așa, așa, s-a bucurat de poveste Gimipeigi. Bun început. –...
MAI MULTCartea nimicurilor (12)
Fragment din romanul cu același nume, în curs de apariție
O mie nouă sute optzeci și unu, toamna. Ședeam amândoi în pat, sprijiniți de tăblia masivă, după ce-ți alcătuisem un culcuș moale din perne. Zvârlisem un cearceaf pe podea, iar celălalt, de sub noi, era numai cute care abia se zvântaseră după ce...
MAI MULTCe este săracul?
Din volumul „Români în vorba goală”
Oamenii săraci nu caută definiţii ale sărăciei. Ei caută mai degrabă un portmoneu pierdut pe stradă (pentru a-l preda poliției şi a încasa astfel o binemeritată recompensă). Sau un loc de muncă. Definiţii ale sărăciei încearcă să dea mai ales...
MAI MULTCartea nimicurilor (11)
Fragment din romanul cu același nume, în curs de apariție
Așa s-au dus zilele la Amsterdam, ca un vis frumos, dar scurt și ne-am pomenit în ultima seară dinaintea plecării spre București, disperați să facem una lată, pe care s-o ținem minte toată viața și s-o povestim la bătrânețe ca pe-o năzbâtie...
MAI MULTCartea nimicurilor (10)
Fragment din romanul cu același nume, aproape gata
– Să-ți fac patul pe canapea? a zis Daniela, ignorând umorul involuntar al întrebării. Ar fi fost zadarnic să-i explic de ce mă amuz. Oamenii zic „să fac patul”, fie că or să doarmă pe o canapeluță de un metru jumate, ca în cazul de față, fie că...
MAI MULTNăscuți păcăliți
Români deja deștepți
Îndată ce văd lumina zilei, oamenii din orice colț al lumii pornesc de-a lungul unor linii de forţă care alcătuiesc ceea ce numim, destul de grosier, „destinul”. În fapt, ceea ce romantismul şi setea de mister au plasat mai presus de puterile...
MAI MULTCartea nimicurilor (9)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Am ajuns în fața importantei filiale CEC, a cărei șefă erai. Faleza era la o azvârlitură de băț și o clipă m-am întrebat dacă n-o să auzim acum „Hai Dunărea mea”. Dar era încă prea devreme. Sau poate prea târziu. – Aici lucrez eu. – Aici? – Aici...
MAI MULTCartea nimicurilor (8)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Nu sclipește nicio rază de lumină în bezna căutărilor noastre, draga mea dragă. Îți primejduiești vacanța, reputația și, cine știe, poate chiar o căsnicie exemplară, ca să deslușești dispariția mea, dar nu numai atât, viața mea din ultimii...
MAI MULTRevoluția locativă
„Hai noroc! Dumneata ai cerut o cameră la etajul opt?” „Să trăiţi! Nu, noi am cerut trei camere la etajul unu. Soacra-i bătrână, patru copii preşcolari, nevasta cu sciatică…” „Aşa? Hm, curios… Dar, ia te uită, în ce cort frumos...
MAI MULTCartea nimicurilor (7)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Eram cincisprezece, șase gagici și nouă fraieri, în căminul termocentralei. Jumătate fuseserăm colegi de an, la facultate, chiar dacă nu în aceeași grupă. Ne știam măcar din vedere, de vreo cinci ani, și asta echivala cu o prietenie pe viață, mai...
MAI MULTCartea nimicurilor (6)
Fragment din romanul cu același nume, agitându-se pe masa de lucru
Da, stricaseră și cei doi amici case de femei măritate, căci le păreau lucruri, pe cât de mârșave, pe atât de lesnicioase și incredibil de dulci, odată duse la bun sfârșit. Ai zice că nimic nu-i mai strâns în lumea asta și de nedesfăcut ca...
MAI MULT